SALUT!
noiembrie 2, 2007 by malaimare
In mod normal, daca te simti tanar, trebuie sa vrei sa comunici. Problema este ca eu am sentimentul ca oamenii activi nu prea au timp de asta, ma rog, de comunicarea de acest fel. Am sa incerc totusi si, daca am sa gasesc parteneri de dialog care sa ma stimuleze, probabil ca voi gasi timp.
Imi propun sa discut despre :
teatru
politica
flori
sport
viata.
Ar trebui sa incep eu cu ceva si indraznesc sa intreb ceva legat de teatru.
MASCA este un teatru de cartier, in sensul ca are sediul in Militari. Este nevoie de teatru, in general? Iata, lumea ne descopera mai degraba in spatiul infractionalitatii, al crimei, al mizeriei. De ce oare? De ce inca, dupa aproape 20 de ani de capitalism?
Paricipa teatrul la efortul de educare? Il percepe lumea ca pe o solutie in acest sens sau si-a pierdut total forta? Sunt intrebari cu raspuns platit, e adevarat, dar cred ca merita sa ni le punem.
As vrea sa fie o intalnire la o cafea virtuala care sa ne fie de folos, sper, tuturor.
Daca nu-mi va face placere o sa va spun si ma retrag pentru ca am enorm de multe lucruri de facut si timpul incepe sa fie presant. Pot spune multe lucruri care sa va intereseze despre politica, mi-ar face placere sa vorbim despre gradinarit, despre muzica, eventual, dar, orice ati face, pana la urma tot la teatru ma voi intoarce.
Iata, MASCA este invitatul special al Festivalului National de Teatru. Este o imensa victorie pentru noi, dupa 17 ani de existenta nebagata in seama de lumea teatrului, acum suntem asezati la masa si chiar intr-un loc destul de la vedere.
Va duceti la teatru?
Mergeti la Festival?
La noi, la MASCA, evolueaza sambata si duminica, Nola Rae, una dintre cele mai cunoscute eleve ale lui Marcel Marceau, fondatoarea teatrului London Mime Theatre. Spectacolul ei, Napoleon iese urmarit de iepuri, e o satira virulenta la adresa totalitarismului. Interesant, mai ales acum, mai ales in Romania. Va astept cu drag, si, pentru a incepe bine conversatia noastra, primilor 10 doritori care vor posta comentariile lor privitoare la teatru, le ofer cate o invitatie de doua locuri.
Cu prietenie,
Malaimare
Eu am trăit cu impresia că Masca este doar un fenomen până când, într-o sâmbătă seara am descoperit un teatru mic și cochet. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost faptul că scena și sala deveniseră un tot unitar. Mărturisesc că trăiesc o viață de ”introvertit cronic” care își reprimă ca să nu spun cenzurează manifestările și reacțiile, și totuși, pentru două ore am fost mai mult decât eu, m-am simțit mai mult de cât un simplu spectator
Continui să cred că Masca e un fenomen!
Tot ce stiu despre teatrul Masca este ca poate sa prinda viata pana si intr-o statie de metrou, dandu-i culoare si aducand pentru o clipa un zambet pe fata bucuresteanului activ, mereu grabit…
Pana aici e frumos si sunt magulit ca MASCA a constituit o placuta intalnire. Doar ca graba asta a bucuresteanului, o realitate mai mult decat concreta, ma facae sa cred ca trebuie ceva in plus.Oaza asta care este teatrul, mai ales daca este cochet, nu va mai dura mult. Afara este un secol dement, cu oameni care nu se mai tem de nimic, carorar putin le pasa de toti si de toate, iar teatrul este pasiv si ineficient. Aproape nimeni - pastrand proportiile - din sutele de mii de spectatori pe care i-am avut pana acum in strada sau la metrou, nu ne-a scris ca s-a petrecut ceva cu ei, ca ceva cu adevarat important s-a petrecut. Noi, oamenii de teatru vorbim despre INTALNIRE ca despre un arc voltaic intre noi si spectatori. Dar, oare s-a petrecut asa ceva?
Eu il felicit pe domnul Malaimare pentru lansarea blogului si mi-as dori sa testez acel arc voltaic despre care pomeneste… insa marturisesc ca sunt destul de strain fata de repertoriul teatrului in general.
Totusi pot sa va povestesc ca la teatrul DESANT, un proiect azi suspendat, am experimentat o piesa de teatru numita “Made in China”… si acea piesa intr-adevar m-a facut sa ma simt parte a piesei de teatru.
Romania s-a impartit in doua din multe puncte de vedere. Daca ne luam dupa bani, in saraci si foarte bogati. Daca vorbim de cultura, in ignoranti, multi, din ce in ce mai multi si cultivati, din ce in ce mai putini. Este un adevarat desert in plan cultural aceasta Romanie si asta explica perfect locul pe care il avem in lume si situatia de acum a tarii. Nu vreau sa intru in detalii, nu am abordat inca problema politicii. Ma mentin in sfera teatrului, ca parte componenta a mecanismului care este cultura. Teatrul ar trebui sa fie un medicament important pentru sporirea rezistentei fata de prostie, ignoranta, ticalosie. Ar trebui, dar cati iau aceasta “pastila de chinina” in ritm asigurator?
Aseara s-a jucat spectacolul Gemenii cu doar 35 de oameni in sala, dintre care doar 9 cumparasera bilete. Spectacolul, in stil Commedia dell,arte este regizat de un italian si este, realmente, un spectacol interesant.
De ce nu vin oamenii din cartier?
De ce nu le trebuie teatrul?
Poate imi raspundeti voi, poate imi raspund ei. Eu ma incapatanez sa lupt, dar este pacat ca acest imens efort sa nu aiba urmari, sau sa fie atat de firave. E doar o zi de sambata cetoasa si eu sunt racit cobza, asa ca se explica si astfel tonul meu morocanos.
Dar, revenind la sentimente mai bune, compatibile cu week-end ul, retineti ca aveti la casa de bilete a teatrului, pe numele postarilor voastre cate o invitatie de 2 locuri care va asteapta. Invitatiile sunt valabile pentru azi sau pentru maine, cum doriti. Rugamintea este sa sunati si sa semnalati ca veniti pentru a va retine locurile. Asadar, Casian, Dinu si Octav, vizionare placuta!
In plus, de la 12,00 jucam la Unirii 2. Vom prezenta un mini spectacol de dans al studentilor de la UNATC si spectacolul nostru STATUILE>
Cu drag,
Malaimare
cert e ca oamenii activi nu au timp de comunicare de acest fel…dar asta nu inseamna ca teatrul nu le este placut…si ca in timpul liber nu ar petrece cateva momente placute la teatru…Sigur avem nevoie si de teatru…dar trebue sa stim si sa-l punem intr-o lumina favorabila….sa-i facem asa zisa publicitate.Poate ca sunt putin cruda….dar asta consider….Felicitari pentru intiativa dumneavoastra.
Am fost la piesa „Napoleon iese, urmarit de iepuri”. Ii multumesc domnului Malaimare pentru invitatie.
Mi-a placut pentru ca Chaplin este actorul meu preferat, iar piesa Nolei Rae aceasta m-a dus cu gandul la fimul Dictatorul.
E un spectacol care te invita sa participi, care nu te trateaza ca pe un simplu spectator…
A fost Nola Rae la Teatrul Masca, una dintre cele mai fantastice actrite pe care le-am vazut. Un clovn in adevaratul sens al cuvantului, un clovn din familia marilor figuri precum Fratellini. A avut un spectacol superb, duios si plin de verva, acid si melancolic. Modestia acestei actrite este de-a dreptul incredibila, cel putin la fel de mare ca energia si forta pe care o etaleaza pe scena.
Inca un nume imens pe scena Teatrului Masca. Este un lucru bun, poate atrage atentia lumii, poate determina oamenii de teatru sa strabata distanta care ne separa de centru. Dupa Szajna si Jango Edwards, Nola Rae a aratat ca Mastile Europene la MASCA se constituie intr-un proiect absolut coerent si valoros.
Malaimare
Am tras cu ochiul pe jumătate întredeschis, ca nu carecumva să intre întreg ecranul pe retină. Televizorul relativ electronic dar important în partea lui cu pixeli luminoşi si vibraţi de membrane-n difuzoare lumina şi vibra la ceea ce face Teatru Masca. Prea e minunat. Am vrut să alerg şi eu acolo unde este reprezentaţia, să fiu iar copil… ceva m-a oprit. Lucrurile minunate nu trebuiesc atinse, s-ar destrăma spunând că omul e în spatele acelei măşti. Dacă nu atingi actorul poate că se va păstra acea amintire a Moş-ului şi a minunii din vremurile când ştiam zbura şi călători la poli fluierând un cântecel prin grădina botanică… “La polul nord… să mergem cu toţi la…”
Acum nu mai există decât “animate” cu diferiţi monştii mecanici, bionici, intergalactici… Unde neatins şi ascuns în adâncul meu este un copil care suferă.
Nu atinge actorul decât cu o lacrimă. La fiecare spectacol, o lacrimă care să-i sape un şanţ în machiaj şi să-l atingă la inimă, să i-o încălzească pentru a putea să o ia de la capăt. Inimile actorilor neîncălzite de lacrimi se usucă şi pier. O lacrimă deci pentru fiecare actor.
Aseara m-am revazut cu Josef Szajna. A revenit in Romania la rugamintea mea, invitat fiind de Festivalul National de Teatru. Mi-a facut o imensa placere sa il revad, sa constat ca se tine bine, ca are acelasi nestirbit umor si optimism. Merge in carja, dar nu una oarecare ci chiar aceea pe care i-am oferit-o eu in dar cand a fost data trecuta la Masca. Un Chaplin cu baston, un Charlot trecut printr-o viata de cruzime si care isi traieste batranetile cu ardoare, cu pasiune.
Josef Szajna va conferentia joi la ora 11,00 la Libraria Carturesti. Ar fi grozav sa puteti veni cat mai multi!
Malaimare
Acum 20 de ani admiram tineretea,rigoarea,elanul,inteligenta,frenezia,dupa care am inteles si demersul politic si implicarea sociala desi nu au fost pe gustul meu,dar asta seara 15Noe.2007 la Teatrul National,”Actorul” m-a induiosat si am intrezarit anii de atunci ….in care tineri, iubeam cu patima si ardoare teatrul,pictura,cartile si multe altele…frumoasa seara !Si trista!Am imbatrinit???La sfirsit de spectacol ,actorul a salutat fetele de la intrare si le-a sarutat de larevedere..ce frumos gest !Modest,si grandios in acelasi timp!Am simtit transpiratia fetei dupa spectacol si am avut remuscari ca poate am judecat prea rapid munca uriasa a acestui DOMN !Asa suntem noi romanii,rapizi si superficiali!Mimului acesta, al Bucurestiului distrus ,care m-a facut sa tresar asta seara, ii multumesc pentru spectacol!
Pentru Alexandrina
Nu stiu daca am imbatranit, chiar nu stiu, poate doar daca incerc performantele pe care alta data le izbuteam fara sa clipesc, atunci cu adevarat simt ca nu mai am acei ani, in rest lucrurile par a fi ramas in stand by. Probabil ca daca ma voi opri la un moment dat din vartejul in care traiesc voi imbatrani subit si definitiv. Cata vreme mai am ganduri, sperante, planuri, imbatranirea pare a fi, cel putin in aparenta, stopata.
Multumesc mult pentru cuvintele frumoase ca si pentru privirea care observa totul. Imi sunt dragi clipele de la National si am fost foarte bucuros ca oamenii nu m-au uitat si ca m-au primit cu bratele deschise.
A fost si pentru mine o seara minunata.
Am fost saptamana aceasta, joi, mai exact, la teatrul Masca, la invitatia unui prieten - Bogdan Serban. Spectacolul (A douasprezecea noapte) a fost pus in scena de studenti de la UNATC.
Am simtit piesa altfel. Teatrul Masca da o alta aura. Cum au zis si Casian si Octav, te implica. Nu te lasa sa fii doar un spectator, chiar doar prin faptul ca scena se continua cu randurile de scaune.
Aceeasi conectare am mai simtit-o poate doar la Act.