PIANUL
noiembrie 27, 2007 by malaimare
In urma cu foarte multi ani, cred ca era prin 1956, am vazut o scena care m-a impresionat teribil: in piata centrala din Botosani, foarte multi oameni stateau cu capetele plecate, unul langa altul, fara sa spuna nimic. Tata mi-a spus ca erau evreii din targ, dar nu numai ei, care au iesit in strada pentru ca cei de la Regiunea Suceava intentionau sa ne ia Filarmonica, Teatrul M. Eminescu si Teatrul de Papusi.
Au trecut anii, iar eu sunt acum deputat de Botosani si am izbutit sa-l conving pe Bogdan Olteanu sa cedeze pianul Bosendorfer Filarmonicii George Enescu din Botosani si pe Adrian Iorgulescu sa scoata o Ordonanta de Urgenta astfel incat Cinematograful Unirii sa devina sediul acestei institutii de cultura. Sunt foarte mandru si foarte fericit. In lupta cu prostia, orice victorie, cat de mica, este importanta. Si mai este ceva: ma simt in acest fel alaturi de toti acei evrei si romani care au manifestat in 1956 pentru dreptul la Cultura.
Un studiu aparut astazi ne arata ca 86% din populatia Romaniei nu merge DELOC la teatru si ma intreb pentru ce, pentru cine au facut revolta de atunci si la ce bun bucuria mea nestavilita de acum?
Pai…prin 1956, evreii reprezentau poate 30-40% din populatia botosaniului, cei mai multi dintre ei cu ceva educatie interbelica la baza, asa ca era normal ca ei, constituind elita Botosaniului, sa protesteze.
De ce totusi n-ati reusit sa-l convingeti pe Razvan Theodorescu sa face ceva pentru Botosani, in perioada cand era Ministru? Nu de alta, pe liste la Botosani a avut loc, dar pentru cultura botoseneana ce a facut?
Cinematograful Unirea Filarmonicii? Poate drept sala de concerta, ca nu vad unde se pot amenaja sali de exercitii sau studiu acolo…. In plus, poate era bine sa lasati singurul cinematograf in pace si sa faceti lobby pentru impartirea salii teatrului intre cele doua institutii. Iar apropo de teatru, prin 1997-1998, la premiere cel putin, nu mai gaseai bilete. De cand a aparut Volinas ala mare director…managementul catastrofal (sa nu zic mai multe)….a cam pus teatrul “pe chituci”. Evident, sunt doar niste panseuri ale mele…
Cu respect
Pe Razvan nu l-am putut lamuri pentru ca nu am putut lamuri PSD ul ca trebuie sa investeasca in cultura. Eu ma intelesesem cu Iliescu inainte de 2004 ca vom repara toate caminele culturale de la sate, ca le vom dota, ca vom reface Editura Biblioteca Pentru Toti si ca vom dota bibliotecile scolare si comunale. Si ce s-a facut?
Teatrul nu poate sa-si desfasoare el activitatea in spatiul pe care il are si care este insuficient si invechit. Filarmonica merita un sediu al ei. Aveti dreptate in ceea ce priveste nevoia de sali de repetitie, dar cred ca proiectul de refacere a salii va cuprinde toate acestea. In plus, vom pastra si conditia de cinematograf - cel putin asa sper. Eu cred ca am facut o treaba buna, atata cata o poate face un om de unul singur. Depinde de dumneavoastra, botosanenii daca aceasta Filarmonica va cunoaste si vremuri mai bune. Eu am determinat aducerea unui pian de concert, ceea ce va duce la refacerea proiectelor culturale si introducerea in repertoriu a unor concerte de pian cu nume mari si am sprijinit dotarea cu o sala. Este mult? Este putin?
@Malaimare
Eu sunt unul dintre cei care nu merg la teatru. Acum mai mulţi ani aveam o mare plăcere de a merge la teatru, eram bucuros, făceam din mersul la teatru un eveniment…
Nu mai merg la teatru dintr-un lucru banal… nu mai am cu cine. Aş putea să mă plâng că biletele sunt scumpe, că nu mai am timp, că… ar fi minciuni. Nu mai am cu cine şi singur nu mai am acea plăcere din tinereţe, îmi este mult mai greu să ies din casă, sunt mai plictisit. Dar în primul rând nu mai am acea plăcere eterică de atunci, pentru că marea plăcere a teatrului este să comentezi cu cineva apropiat piesa după ce o vezi.
Am încercat să fac un fel de cerc, cum sunt cei care fac un cerc de lectură, dar nu am găsit doritori.
Dacă aş fi ministrul culturi, aş găsi o soluţie pentru cei ca mine. De altfel soluţia ar fi destul de simplă.
Un teatru are, de regulă, în fiecare stagiune o piesă nouă. Pentru a pune în scenă o piesă nouă, este normal ca o piesă să părăsească stagiunea. OK. Dacă o televiziune ar veni să filmeze acea piesă (adică piesa care părăseşte stagiunea), poate chiar înainte de momentul în care piesa este prea veche şi dacă Teatrul respectiv nu ar percepe pentru asta nici un fel de taxă… atunci, pe de o parte Televiziunea ar avea o piesă de teatru cu cheltuieli puţine şi ar umple spaţiu de emisie cu ceva scump obţinut cu cheltuieli de producţie mici, pe de altă parte piesele ar fi salvate de la trecerea efemeră şi ar fi înregistrate şi cunoscute, pe de altă parte ar exista un act cultural al valorilor româneşti, actorii ar deveni cunoscuţi publicului larg, cota lor ar creşte şi nu s-ar mai vinde pe nimic în reclame, pe de altă parte publicul ar fi mai avid de cultură, ar începe să înţeleagă rolul teatrului, ar începe să simtă nevoia de teatru şi-ar dori să meargă la teatru după cum îşi doreşte să meargă la un concert cu o trupă mare, pe de altă parte arta teatrală ar deveni o permanenţă în viaţa noastră şi, în sfârşit ar însemna să devină cunoscute şi teatrele mai mici risipite prin ţară care nu au nici o şansă să supravieţuiască concurenţei media cu cele câteva scene mari bucureştene.
Strângând toate părţile, se face un bulgăre de câştig pentru toţi. Nu este necesară decât iniţiativa cuiva responsabil. Uneori bulgărele poate creşte şi dintr-un bobârnac.
Dacă ar merge cu teatrul, probabil că ar merge şi cu Opera Română, şi cu Teatru de Operetă, cu Filarmonica Română, cu toate acele spectacole-concert risipite în săli de 50 de spectatori de care nici măcar nu auzi… Principalul este conservarea acestor momente efemere ale jocului de scenă, ale momentului de artă. Să nu ajungem ca în cazul lui Florian Pittiş să nu existe filmări de la spectacolele lui şi ca el atâţia alţii. Eu mă gândesc cum va fi când va veni vremea ca toate acele filme cu acţiuni militare vor fi înlocuite de piese de teatru, de spectacole… Acum ceva timp o televiziune începuse să dea filme româneşti şi a avut un imens succes. Acum a stat, piaţa s-a mai răsturnat şi stă să cadă peste-al lumii act. Îmi este dor de anumite filme româneşti, sunt multe pe care nici nu mi le amintesc… le văd într-o listă care prezintă succint în ce a jucat actorul respectiv şi nu-mi amintesc decât 25% dintre ele, deşi, probabil, le-am văzut pe toate. Am văzut când eram copil un film românesc proletcultist în care un activist agricultor se suia pe un tractor cu un steag în mână şi spunea “Priviţi fraţilor cum bate vântul cald al primăverii”. Nu am reuşit să regăsesc acel film sub nici o formă. Şi ca ele sunt poate sute. Cum a r fi să avem 25 de versiuni ale Scrisorii Pierdute?
Poate e doar un simplu vis.
Mi-am amintit de Iosiv Sava care s-a zbătut mai mulţi ani să aducă un pian nou în televiziune şi a adus acel frumos Yamaha alb. Cât era de mândru de reuşită.
Si eu sunt foarte mandru si trag nadejde ca el va insemna ceva acolo, ca ei vor sti sa profite de acest cadou. Cat priveste teatrul si televiziunea exista in acest moment un proiect al TVR de preluare a unor spectacole. Din pacate ei se zbat in mizerie ptr ca Giurgiu a tocat banii fara nici uun fel de scrupule si acum se chinuiesc. Vom vedea. Insa cred ca spectacolele Masca ar trebui vazute ptr ca propun un altfel de discurs teatral. Actorul, Intrusa, Cafeneaua, Clovnii, sunt marturii de credinta si doar lipsa unui partener nu poate fi deloc un argument. Propunere: pentru aceste spectacole va ofer o invitatie de doua locuri oricand doriti, cu conditia doar sa sunati la teatru si sa anuntati cand veniti. Ce-ar fi sa incepeti de saptamana asta?
Pt. dl Malaimare @2:
“Cuiul lui Pepelea” in cultura romaneasca o reprezinta banii, finantarea, sa recunoastem asta. Bani, din pacate (sau din fericire) ar mai fi, nu neaparat de la bugetul de stat, exista si fonduri ce pot fi accesate, exista si sponsori…. Ceea ce lipseste culturii din Romania sunt managerii, oameni care sa stie si sa vrea sa atraga fonduri, sa ajute oamenii sa redescopere cultura, buna-rea, cum o fi ea. Vorbiti de camine culturale…pai alea-s sali de nunti cam prin toate comunele, nu toate aceste cladiri au avut sansa de a ajunge Biblioteci Nationale de Poezie (cazul Ipotestiului). BPT….e un proiect generos…..dar cine sa-l conduca, in Romania? (ma refer la proiect).
Problema teatrului “Mihai Eminescu” nu e de fapt cladirea, spatiul in sine. Pleaca tot de la conducere (directori, primar, consiliu local samd). E frig in sali si nu se poate repetitie? Pai intrebati-l pe Sanduc de la Primarie de ce nu voia centrala termica pe gaz. va spun eu de ce…pt ca plimba banii dintr-un cont in altul…incalzirea se platea la CET, CET lua subventii de la primarie…2 operatiuni contabile simple si gata plata….avantajos. N-au costume si decoruri? Pai tovarasele artiste luau bani buni de la teatru pt recuzita…cumparau bine-mersi haine de pe Piatonalul Unirii si decontau cu bonuri de pe la second-handuri. Nu se pot atrage fonduri? pai intrebati pe rogojinschi si pe Costin…cat se incasa chirie de la pizzeria din fosta gradina de vara? Tot la fonduri…o chestie care pentru mine miroase a penal. Punerea in scena a unui spectacol se face cheltuind bani PUBLICI. In schimb cand onor trupa teatrului mergea in turneu la Suceava…nu se platea nimic teatrului, artistii faceau conventii civile iar teatrul, ca institutie, desi cheltuise pt punerea in scena…lua zero lei. E corect asa?
Da, Filarmonica merita un sediu al ei! E una dintre cele mai vechi institutii de acest gen din tara, are atat traditie cat si rezultate. Melomani nu (prea) mai sunt… Dar stiam ca in 1998 era un SF (studiu de fezabilitate) pentru un nou sediu, aprobat atat de MLPAT cat si de MF. Ce s-a ales din el??
Oricum, decat sa ajunga service auto (cazul cinema Luceafarul), mai bine sediu pt Filarmonica (cinema Unirea).
Imi lasati impresia ca ati inteles ca eu minimalizez aparitia unui pian la Filarmonica. Nu e asa, e chiar ceva extraordinar…si sa speram ca acel pian va fi folosit cat mai bine! Fara a incerca sa va magulesc sau sa va lingusesc, dar nu cred ca meritele d-voastra sunt mici…sunteti poate singurul parlamentar de Botosani din 1990 incoace care chiar a facut ceva palpabil si vizibil. Aveti si un alt exemplu? Eu personal nu am. Iar referitor la cultura botoseneana, dvoastra, Ion Caramitru si P Cretia sunteti cam singurii care au facut ceva.
@ malaimare
Vă mulţumesc pentru invitaţii, dar pentru mine e prea târziu, camera mea este precum deşertul pentru pustnic. Am trecut de stadiul în care primeam informaţii de la societate, acum vreau să ofer înapoi din ceva-ul pe care l-am acumulat şi l-am transformat cu mintea înainte de a cotrobăi după informaţii şi pe cealaltă dintre lumi. Lumea exterioară, materială, îmi este deja prea opacă pentru a mai extrage adevăruri din ea.
@7
Si aveti cui sa oferiti inapoi?
Teatrul are nevoie de manageri, este foarte adevarat. Si astia pot fura cu acte asa cum se face, dupa cum spuneti, la Botosani, asa ca, din acest punct de vedere, nu este mare isprava. Teatrul are nevoie de oameni care sa-l iubeasca si sa i se daruiasca. Banul public trebuie cheltuit ca si cum ar fi privat, dar asta nu o fac multi. Unii directori sunt angajati pe post de consilier si iau tantieme daca sunt actori si joaca sau daca sunt regizori si monteaza in propriul lor teatru. O mizerie, dar asta este. Faptul ca in turneu joaca pe conventii civile este impotriva firii si a legii, este fapt penal, fara doar si poate. Ca nu este bagat teatrul in seama de indivizi precum Sanduc, spre exemplu, pai asta vine si din faptul ca artistii nu se respecta pe ei insisi in primul rand. Teatrul Eminescu trebuie renovat asa cum trebuie, scaunele trebuie schimbate, instalatia de sunet si lumina trebuie schimbata, toata scenotehnica este invechita, cabinele chiar daca ua fost zugravite arata ca la Casa Scanteii, iar magaziile si hallurile nu sunt din acest secol. Pacat, dar cu deosebita cultura a multora dintre consilieri, cu fruntea CJ ului care nu trece de clasa a IV a nu trebuie sa ne asteptam la prea multe. Acolo trebuie o schimbare profunda de mentalitate la absolut toata lumea. Eu nu am izbutit, desi am incercat. Nici una din actiunile pe care le-am facut nu a fost continuata. Ce se mai petrece acum pe Pietonal? Targuri ale mestesugarilor si atat. Cine si cand si cat mai joaca prin comunele judetului? Poate doar teatrul de papusi ca mai vinde niste bilete la copii. De ce nu se face un studiu sociologic ptr a se vedea ce doreste de fapt populatia acestui municipiu si a acestui judet? Care este vectorul de dezvoltare culturala a zonei in urmatorii 10 ani sa zicem? Pare ca spun prostii si oamenii rad, dar viitorul acesta este. La Botosani “merge si asa” adica fara nicio schimbare, de cand lumea, se vorbeste moldoveneste pe scena, mai mare rusinea, cum sa educi, cum sa ai pretentia ca limba culta este slujita de teatru asa cum cerea Enachita Vacaresu? Sunt multe de spus si foarte multe de facut. Doar ca eu m-am plictisit, m-au injurat prea multi si prea pe nedrept ca sa suport asa ceva. Contac, Campanu, astia sunt baietii de care are nevoie Botosaniul. Eu ma bucur de categoria Caramitru, Cretia si chiar incep sa fiu fericit. Mi-am facut datoria fata de urbe, pot pleca fara sa-mi fie rusine.
Dlui Bibliotecar
Nu insist, dar daca apare vreo schimbare stau la dispozitie. Ar fi pacat sa nu vedeti Actorul, Cafeneaua, Intrusa(mai ales).
pai tocmai dumneavoastra va dati batut? Nu ma refer politic,,,dar lasati balta ce ati inceput la Botosani in domeniul culturii? De ce sa abandonati usturoiul…chiar e o chestie deosebita..cum baimarenii au castanele…noi avem usturoiul! Mergem inainte..traditia deja este! Chiar deja nea-caisa, botoseneanul de rand (inclusiv eu)..stiam ca exista un festival, mediatizat, atat cat se poate. Efectiv aici ne-ati dezamagi, retragandu-va si din chestia asta. Festival mestesugaresc pe pietonal..pai cu madam Pietraru la cultura…ce vreti mai mult? Nu de alta…dar…..de unde DUmnezeu nu da..nici nu cere
Domnule, eu am pus inima in ce am facut acolo, nu am avut nevoie de imagine ca eu o aveam, notorietatea la mine face parte din meserie, nu trebuie sa ma bat pentru ea.
Cu usturoiul treaba sta asa:
Am dorit s ascot amaratul acela de sat din umbra in care traieste si mi-am zis ca numai un festival care sa aiba aureola internationala poate sa o faca. Si am facut trei editii, una mai mare decat alta. Am cerut insa ceva de la primar, de la comunitatea sateasac : sa puna mana si sa munceasca, sa isi castige dreptulde a organiza Festivalul ei insisi, ca eu nu pot fi deputat toata viata.
La prima editie chiar le-am spus ca trebuie sa vanda produsele care ii reprezinta, adica borsul de barabule, malaiul Galbena de Copalau, pestele prajit cu mujdei si, evident, usturoiul. Ce au facut dl primar si afaceristii comunei? M-au mintit in fata. Au spus ca asa vor face si au batut palma cu unii de la Botosani si pe tapsan s-au vandut mici si bere. Au castigat enorm fiecare dintre ei, dar a pierdut ideea unicitatii, a identitatii. Nu ii intereseaza asta, evident, mai ales ca eu le-am cerut sa aiba amabilitatea de a da o masa artistilor si de a-mi pune la dispozitie cateva lazi de bere pentru protocol. ATAT.
La a doua editie i-am rugat din nou sa aiba in vedere ca numai daca de identificam prin ceva vom avea castig de cauza. Am adus artisti plastici carora le-am cerut sa faca produse legate de usturoi. Taranii din Copalau nici macar cu usturoi de vanzare nu au venit. Verisoara mea ce a mai impletit salbe din catei de usturoi, in rest la mancat mici si baut bere si holbat ochii la cantareti, avioane, cascadori si ce le-am mai adus eu pe acolo.
Editia a treia: m-am enervat si am concesionat vanzarea de produse alimentare unei firme din Botosani conduse de un jurnalist de la Somax. Avandut tot bere si mici dar macar a dat niste bani artistilor ca eu nu mai dovedeam cu sponsorizarile pe care le-am adus. Erau artisti multi, foarte mari, avioane, cascadori, explozii, lucruri care nu se mai vazusera pe acolo. Se transmitea in direct pe internet. Toate astea se fac cu bani nu doar cu prietenie. Cand am tras linie, am vazut ca de fapt cheltuisem 200 milioane lei dintr-un alt proiect al Fundatiei Masca si numai eu stiu cata rusine am tras in fata celor care dadusera banii ptr un alt proiect. Iar in presa locala, primarul si afaceristii urbei, dar si oameni ncare se pretind a fi cu oarecare cultura, au spus ca m-am umplut de bani, ca am facut o afacere de zile mari.
In conditiile acestea am luat hotararea sa ma opresc. Batusem toate festivalurile usturoiului din lume. La Copalau au fost 200.000 oameni fata de cel mai bogat festival al usturoiului de la Gilroy - Canada care a strans in cateva zile 150.000 de oameni.
Copalaul era pe val, il stia lumea. Doar ca pe mine ma muscau de fund alde Balta de la Copalau, Balta de la Botosani, Contac si toti catelandrii lor. Asta este realitatea si pentru asta trebuie sa maretrag, caci nimeni din oamenii de bine din Botosani nu a iesit la bataie cand ma spurcau cu vorbe amaratii aia. Au tacut si poate ca unii s-au si bucurat in sinea lor, s-o mai ia peste bot si asta ca prea se crede revolutionar aici la noi.
Eu insa mi-am facut datoria. Am aratat ca se poate.
Asa s-a petrecut cu toate celelalte manifestari. Tot felul de cucoane din jururl madamei ASfrasanei tipau ca imi fac imagine- auzisera, saracele, de chestia asta.
Daca este, daca era, vreun om care m-a sustinut in Botosani, apoi acela a fost Manole, Dumenzeu sa-l ierte. Era intotdeauna optimist si ma indemna sa nu ma potrivesc ticalosilor caci aceiasi il calcau si pe el. Trebuia sa cumpere paine de la baiatul lui Balta sau ii venea zilnic Garda Financiara, ca doar Balta era sef la PSD si putea sa i-o trimita.
Am ridicat pe banii mei o statuie a lui Eminescu la Gorbanesti. Crezi ca profesorii de limba romana isi tin orele despre Eminescu langa statuie? Aiurea!
Am ridicat un monument al eroilor la Copalau. O adevarata capodopera a unuia dintre cei mai mari arhitecti ai nostri, Ioan Turos, Dumnezeu sa-l ierte si pe el, m-a ajutat Fanica Cucu, caci a cerut o nimic toata pentru constructie si s-a gasit un amarat de ofiteras, sef la Veterani sa ma acuze ca am facut afaceri si am furat din banii lor, cand el si-a ridicat statuie pe banii publici ai veteranilor, iar amaratul de fost senator de PRM spune ca monumentul este hitlerist, auzi dumneata, hitlerist, o fi stiind el, nefericitul, ce este aceea?
Eu nu renunt, domnule, eu spun ca nu se merita.
N-am renuntat niciodata in viata mea, nu am cedat o palma de pamant, dar cu prostia nu m-am batut decat atat cat trebuie ca sa fii mandru ca ai dus si acest razboi. Cu prostia daca te razboiesti continuu esti PROST CU PATALAMA, iar eu nu sunt.
Poate sunt dur, este adevarat, dar stiu clar ca am dreptate si cand am nu ma aplec in fata nimanui.
Imi cer scuze pentru multele greseli dar m-am aprins si am si avut impresia ca stiu sa corectez dupa aceea , dar s-a vadit ca nu pot asa ca inca o data SCUZE!
Chiar nu vad de ce va enervati din cauza unui Contac, Balta sau madam “Viorica in trei culori”. Astia sunt…sunt totusi o “emanatie” a Botosaniului…nu prea avem ce face.
Ati pomenit numele lui manole si poate ar fi de discutat asupra oamenilor potenti finaciar din Botosani, care ar putea sprijini cultura sub diverse forme (financiar logistic). Pai in Botosani cei bogati sunt cam de 2 feluri. Ori inculti, pentru care cultura e ceva ori vag ori o pierdere de vreme (gen Contac), ori oameni care principial ar face ceva dar au fost cuprinsi de sila. Personal, daca, ipotetic, as mai fi in Botosani, as avea o afacere prospera si ar veni la mine unul ca Volin Costin pt sponsorizare i-as rade in nas. Stiti de ce? pentru ca n-as avea certitudinea ca banii mei vor ajunge acolo unde as vrea eu sa ajunga. Tin minte o faza cu premiera la teatru, acum multi ani, o carmangerie trimisese niste produse pt petrecerea din sala de marmura si jumatate din salamuri au ajuns prin sacosele unor angajate de la teatru:). Dumneavoastra ati mai fi oferit ceva cu a doua ocazie? In fond domnule Malaimare, trebuie sa privim totul cu o oarecare detasare, asta e realitatea si ea se va schimba in ani, odata cu schimbarea de generatii. La noi inca o baba de la tara (caz real) il voteaza la euroalegeri pe mircea ala care a marit pensia (parca Geoana totusi nu a candidat!!!). fauna politica locala a Botosaniului va ramane multi ani, asta e adevarul.
Ca o intrebare..rautacioasa, recunosc, Liviu Contac, baiatul lui contac, mai e membru PNL? La Botosani totul e o gasca, un marasm. Probabil stiti mai bine decat mine.
3@ bibliotecarul
Chestia cu filmarile nu-i chiar asa de simpla. Am sa va dau un exemplu concret, sper eu si edificator. Eu (ca institutie) inchei un contract cu cineva pt a-mi presta un moment artistic. In contract tb prevazut exact ce pot face eu…daca-l filmez…tin chestia in arhiva sau pot face un CD-multimedia pe care sa-l vand. Daca fac un asemenea CD..trebuie sa-i platesc un procent din vanzari si artistului sau nu? Toate astea tb precizate foarte clar in contract, altfel eu ca institutie ma pot trezi cu procese. Alt exemplu, daca sunt o biblioteca si pun pe site-ul meu fotografii cu coperti ale unor carti ce le posed, trebuie sa am acordul autorului sa fac asta, pentru ca altfel ala poate spuna ca nu e de acord ca numele lui sa fie legat, chiar si in spatiul virtual, de institutia mea.
Apoi, chiar daca un actor e angajat al unui teatru, platit, timp de 3 ani..teatru e posesor al drepturilor de imagine asupra piesei. Dupa 3 ani actorul devine proprietar. Deci chestiile nu-s chiar simple.
Studiati de exemplu cum de FL Pittis a putut difuza pe net melodii. Avea drepturi prin Radio Romania, care platise drepturile de autor caselor de discuri samd.
Pentru Bibliotecarul
In ceea ce priveste legea dreptului de autor lucrurile sunt clare si incep sa mearga si la noi. Sunt, evident, si abateri de la ea, numeroase si nu lipsite de importanta, dar lucrurile merg. Contractele pe care le incheiem cu actorii, de exemplu,nu sunt inca pe masura momentului, nu includ prevederile legate de ceea ce spune aceasta lege, dar se va petrece si asta.
Pentru Botosanean
din pacate asa stau lucrurile si fapte precum cele semnalate nu fac decat sa stopeze orice initiativa legata de sponsorizare. Legea Sponsorizarii trebuie amendata, dar, din pacate, totul se leaga de nivelul cresterii economice si de vointa politica.
Domnule Malaimare,
Tocmai mi-ati incalcat imaginea:)) (e o gluma, evident).
Comentariul cu legea drepturilor de autor era facut tot de mine , nu de domnul “bibliotecar”
Legea sponsorizarii, deocamdata e bine ca exista, buna rea, cum e ea. In timp va fi modificata si imbunatatita, macar pentru faptul ca va trebui sa ne adaptam legislatiei europene in vigoare.
Imi cer scuze, abia acum am dat peste comentariul dumneavoastra si constat ca am gresit. Inca o data scuze! Legea drepturilor de autor si a drepturilor conexe este una foarte buna si ofera artistilor o solutie reala pentru arta si viata lor.Inca nu este respectata cum se cuvine, dar s-a pornit pe un drum realmente bun. Legea sponsorizarii este insa una fantomatica si nu poate fi bagata in seama in avest moment.
Nu ştiu ce e asa de complicat cu drepturile de autor. In fapt e foarte simplu. Informaţia ar trebui să fie la liber. De exemplu, eu ca utilizator ar trebui sa pot vedea gratuit un film sau o piesa de teatru sau un concert… in streaming (descarcare continua) de pe un server de informaţie. Tot timpul am deasupra filmului, sau ce ascult/văd eu, o reclama. În Internet aceste lucruri se contabilizeaza cu usurinţă. Stau 10 minute cu o reclamă in faţă, firma respectiva plăteşte, să zicem, 10 cenţi. 1 cent îl ia firma de internet care mijloceşte totul şi 9 centi se duc la drepturi de autor. Toata lumea fericită. Vorbim de cenţi, dar se aduna milioane de euro. Cu cât actul cultural este mai de succes, cu atât reclama va fi mai mult vizionată, cu atât se vor strânge mai mulţi bani, cu atât mai multe drepturi de autor.
Cel care plateste reclama este mai interesat să ştie ca un nea cutare are 10 minute o reclama la un produs în fata ochilor, fără să poate evita să se uite la ea, decat să plăteasca la tv o reclama sau un afiş de pus pe bloc.
Sistemul funcţionează perfect în reclamele platite pe bloguri.
Uitam cel mai mare avantaj. Astfel se sare intermediarul. Domnul Mălaimare filmează spectacolul (în ziua de azi doua sau trei camere video plus un PC pentru montaj fac 3000 de dolari maxim) şi îl pune chiar domnia sa pe serverul respectiv. Are un control perfect a ce se întâmplă acolo, câţi vizitează, ce bani urmează să încaseze… şi bani se scurg frumos în cont, direct şi zilnic. Deschiderea de vizionare a spectacolului nu se limitează la Bucureşti ci are deschidere mondială (în cazul în care există şi subtitrare, o investiţie ceva mai mare, dar face). Cei ce vin la teatru oricum vin să vadă un actor live şi nu piesa în sine. Nimeni nu pierde nimic, toţi câştigă.
Asta chiar este o idee, am s-o incerc, multumesc mult. Sper sa gasesc spatiul care sa ma gazduiasca si apoi vom sta ca pescarii sa asteptam crapceanul. Sa vedem!