De unde atata ura, de unde atata dispret?
decembrie 4, 2007 by malaimare
Citeam zilele trecute pe un blog ceva despre mine si despre teatrul pe care il conduc. M-a socat pentru ca erau lucruri incredibile si incalificabile.
Cineva spunea cu dezinvoltura ca sunt unul din miile de jefuitori ai PSD ului, ca mi-am luat bani cu nemiluita din Festivalul Usturoiului, ca sala din Militari a fost primita degeaba de Malaimare ( asa cam tragandu-ne de bracinari) de la PSD, ca… Am raspuns de atatea ori la astfel de acuze incat m-am saturat. La Botosani exista, cred, o echipa care se ocupa numai cu asta si nu conteaza daca lucrurile stau tocmai pe dos, important este sa aduci totul la numitorul comun al perceptiei despre obiceiurile locului. Daca absolut toti cei care au organizat festivaluri si-au tras bani in cont este absolut imposibil ca Malaimare sa nu fi facut la fel. Iata o ecuatie care este folosita fara nici un fel de jena, la adapostul anonimatului care iti da dreptul ( asa se pare) sa scuipi fara teama de a fi adus in fata instantei unde trebuie musai sa aduci probe pentru invinuiri.
Altul povestea ca a in ziua de 1 Decembrie, pe cand tocmai era patriot in fata calculatorului, a fost deranjat de muzica unei fanfare si cand a privit pe geam, ce sa vezi, o sleahta de actori amarati marsaluiau pe strada in urma unei masini a Teatrului Masca si de aici concluzia ca “teatrul de strada”este o prostie fara margini…
Am cautat sa dau de ei si i-am gasit. Stiu cine sunt, au si fotografii si ma uit cu surprindere cat de fara echivoc, cat de sigur pe el, cat de transant poate fi unul dintre ei, un tanar, altminteri zambitor cand se fotografiaza la Cocosul Rosu, un restaurant celebru in Cartierul Militari.
De unde atata lipsa de respect (pentru ca se vorbeste in niste termeni inacceptabili si pe care i-ar respinge, evident, daca cineva ar indrazni sa vorbeasac astfel despre ei)?
De unde atata certitudine in afirmatii cand nu au facut nici cel mai mic efort sa se informeze cat de cat?
De unde atata dispret fata de omul pe care il iau in tarbaca?
Il cunosc ei in mod real, l-au vazut, au intrat in contact cu el si li s-a dovedit a fi asa cum afirma ei ca este?
In teatru simpla afirmatiune “ïmi place sau nu imi place” se constituie in criteriu estetic. Nu poti lamuri pe cineva ca, dimpotriva, ceea ce a vazut - ma refer la parada aceea a amaratilor de actori, este o chestie mai mult decat interesanta, din moment ce lui nu i-a placut si basta. Dar, daca te apuci sa comentezi in public, iar net ul este totusi un spatiu public, atunci normal ar fi sa fii mai atent si, macar sa te informezi cat de cat. Ce ar fi aflat distinsul tanar? Ca nu era deloc vorba despre niste amarati de actori ( chiar asa, de unde atata dispret pentru aceasta categorie profesionala?) ci de membrii Asociatiei 6 Dorobani, condusa de criticul de arta Silvan Ionescu, ca erau profesori, artisti plastici, studenti, ca purtau cu foarte mare mandrie uniformele autentice ale Armatei Romane din timpul Primului Razboi Mondial si ca au produs o foarte vie emotie in Cartier.
Si atunci, de ce asa? De unde atata ura? De unde atata dispret?
Nu cred ca tanarul acela a venit vreodata la un spectacol al Teatrului Masca, daca nu in strada macar in sala si ar fi avut ce vedea. Este foarte posibil sa nu-i placa, nu este nici o nenorocire, dar acest mod de a discuta despre oameni nu asigura o buna perspectiva acestei tari. Un tanar simpatic, de altfel, zambitor la o masa de la Cocosul Rosu, posibil un companion extrem de agreabil si care se auto desfiinteaza ca membru al societatii printr-un discurs absolut sub urban.
Aceasta este oare societatea romaneasca?
Acestia suntem noi?
De unde atata ura? De unde atata dispret?
Când te bâzâie o muscă te poţi enerva dar nu poţi să te superi pe ea, nu ar fi corect, în definitiv este o muscă. Fiecare vietate are un rol pe lumea asta, chiar dacă la un moment dat ai vrea ca toate muştele să dispară. Dacă nu ar mai fi muşte, alte animale ar muri de foame.
Nu aceasta este societatea românească. Problema este că societatea românească normală nu se vede, nu poate fi observată, tocmai pentru că este normală. Iese în faţă numai ce este neobişnuit. Din păcate este mai observabil neobişnuitul care deranjează.
Este perfect adevarat, doar ca societatea aceea, normala, are caile ei pentru a se exprima si, din pacate, nu prea le foloseste. De exemplu, exista in cartier Teatrul Masca si oamenii nu profita din plin. Oare acolo nu se gaseste societatea romaneasca normala? Sau, este ea acolo atat de rarefiata? Noi nu propunem doar spectacole de teatru, noi incercam sa fim pe gustul tuturor. Poate ca asta este o gresala si inclin sa cred ca asa este pentru ca altfel nu se explica de ce, dupa 3 ani de munca absolut de galera rezultatele la casa sunt atat de modeste. Poate ca teatrul nu trebuie sa se adreseze chiar tuturor, poate ca trebuie sa-si selecteze spectatorii, poate ca trebuie sa si-i cultive pe aceia care il apreciaza. Si atunci ce facem cu ceilalti? II lasam prada televiziunilor, culturii de gang? Probabil ca da din moment ce tot nu vin orice am face noi pentru ei.
Oamenii nu profită din plin nici de faptul că au o biserică peste drum.
Lupta este mult mai mare, trebuie construită mai întâi nevoia. Din când în când există un imbold de a merge “cu şcoala” o clasă întreagă la teatru, la operă, la filmul de artă… Aceste acţiuni ar trebui să fie curiculare, să fie la fel de importante ca matematica. Din păcate nu sunt aşa, sunt copii care la ora de muzică nu ascultă nici măcar cele mai importante lucrări, abc-ul, nu asculta măcar o notă. Cam de aici trebuie pornit.
Se tot vorbeşte zilele astea despre coaliţia pentru învăţământ. Până nu se stabileşte că trebuieşte un echilibru între spirit şi ştiinţă, că nu numai manualele sunt importante, se pot schimba sute de programe dar este degeaba. Şcoala dezumanizează de obicei. Cererea de învăţare memorativă, chinuirea celor care nu au înţeles nici anul trecut, nici acum doi ani… poate că ar fi cazul să se treacă la o şcoală pentru cei ce învaţă şi nu pentru profesori. Poate că ar fi timpul să trecem la o şcoală pentru fiecare. Eu mi-aş fi dorit să stau 20 de ani în şcoală, poate şi mai mult, mi-aş fi dorit 20 de ani şi pentru facultate… toată viaţa am fost mânat de la spate să învăţ una sau alta. Am învăţat şi apoi am uitat absolut totul, pentru că nu am învăţat pentru mine, nu am avut timp pentru asta, am învăţat pentru o notă nesemnificativă. Acum trebuie să reiau totul pe cont propriu, fără nici un fel de îndrumare şi nu este plăcut.
Este cultura de gang mai accesibila, mai “neobligatorie”? Desigur. Iată de ce trebuie să facem şcoala mai întâi plăcută şi pe urmă eficientă.
Maestre Mălaimare,
Eu sunt unul din cei pe care îi pomeniţi în acest articol. Tânărul zâmbitor etc. Acum am descoperit blogul dumneavoastră! Felicitări!
Este adevărat că am avut o postare ironică la adresa Teatrului Masca şi a defilării de 1 decembrie. Dar, m-am lămurit şi în privinţa asta, puteţi vedea comentariile la postarea de pe blogul meu.
Vă rog să faceţi o distincţie între mine şi ironia mea şi atacurile josnice la persoana dumneavoastră (alea cu Masca din Militari şi cu Festivalul Usturoiului). Eu nu v-am atacat pe dumneavoastă şi nici pe “sărmanii” actori. Nu am spus că sunt amărâţi, doar “sărmani”…
De fapt, puteţi citi ceea ce am spus pe blogul meu (aveţi link). Alţii au reacţionat la ceea ce am spus eu pe blog şi au început să vă atace pe blogul lui Adrian Năstase… unde postez şi eu regulat. Eu nu v-am atacat deloc pe dvs.
Prin amabilitatea unei actor al Teatrului Masca, am beneficiat de nişte invitaţii la teatru şi m-am bucurat şi de Cafeneaua, şi de Gemenii şi de Intrusa… chiar ieri. Aţi fost magistral în Cafeneaua. Chiar am recomandat şi prietenilor acest spectacol. M-am bucurat să postez şi pe blogul meu un articol de apreciere la adresa Teatrului Masca din Militari, al cărui client fidel am devenit.
http://mihneageorgescu.wordpress.com/2008/01/06/cultura-in-militari/
Dacă am greşit cu ceva, îmi cer scuze public.
Cu stimă,
Mihnea Georgescu.
[...] şi rodnică… Am remarcat că şi dânsul citeşte blogul meu şi chiar a dedicat un articol ironiei mele cu privire la parada de 1 Decembrie. Folosesc acest prilej pentru a îndrepta o [...]
Dragul meu,
De putine ori mi s-a intamplat in viata sa am o astfel de intalnire. Te felicit si iti multumesc. Sunt realmente foarte bucuros ca asa ceva este posibil. Probabil ca si eu am reactionat disproportionat, dar te rog sa ma crezi ca orice atac la Masca, fie el si nevinovat, ma face sa vad rosu, pentru ca sunt in joc ani de viata, crezuri, sperante si dezamagiri, bucurii si tristeti si, mai ales, o pofta nebuna de a o lua mereu de la capat.
Cred ca esti un tip tare, cu o sira a spinarii formidabila. Te imbratisez si, in numele meu si al colegilor mei, te felicit.
Cu prietenie,
Mihai Malaimare
Maestre Mălaimare,
Mulţumesc pentru cuvintele frumoase şi pentru înscrierea în blogrollul dvs. Mi-am permis să fac acelaşi lucru, în blogrollul meu. În mine aveţi un admirator şi un “client” fidel, mai ales că stau la doi paşi de teatrul “dumneavoastră”, chiar vizavi de Piaţa Veteranilor. Aţi dovedit că sunteţi un om de onoare şi de omenie.
Cu stimă,
Mihnea Georgescu.
Mai trebuie sa bem un paharel impreuna, asa ca esti invitatul meu in orice moment.
Cu prietenie,
Mihai
Maestre,
accept cu bucurie invitaţia dumneavoastră. Sper să vă revăd la teatru în curând.
Cu stimă,
Mihnea.
Uneori cuvântul clădeşte. Atunci simt dovada că Dumnezeu este cel care a creat universul.
Este mai mult decat evident ca trebuie sa ne vedem in trei!
Cu drag,
Malaimare
AM AJUNS LA CONCLUZIA CA MIHNEA GEORGESCU SUFERA DE “Narcissistic personality disorder”
Va rog sa ma credeti ca nu glumesc, nu fac ironii, nu imi bat joc. In acord cu pagina de internet:
http://en.wikipedia.org/wiki/Narcissistic_personality_disorder
simptomele afectiunii “Narcissistic personality” i se potrivesc foarte bine lui Georgescu.
Narcissistic personality disorder characteristics
1. use of others to reach goals
2. grandiose sense of self-importance
3. unreasonable expectations of favorable treatment
4. preocupation for success, power, brillance
5. believes that he or she is “special”
6. requires excessive admiration
7. sense of entitlement
8. interpersonally exploitative
9. lacks empathy
10. is often envious of others or believes others are envious of him or her
11. arrogant behaviors or attitudes
@ Damian
Care este problema dumneavoastră? Ce aveţi cu dl. Mihnea Georgescu? Vă obligă cineva să faceţi un eseu relativ la caracterizarea personajelor? Lăsaţi oamenii să existe fără etichete pentru a nu risca să vi se aplice şi domniei voastre o etichetă. Viaţa e prea scurtă pentru a face astfel de lucruri, parcă e mai “economică” sinergia “să-şi iubeşti aproapele”.
@Bibliotecaru
Chapeau!