MARFA NUMITA TEATRU
decembrie 9, 2007 by malaimare
Aseara am avut spectacol cu ACTORUL si sala a fost plina, si reactiile au fost pe masura si probabil ca si jocul nostru, al lui Tiberian si al meu, a avut cotele maxime.
Publicul face parte din aceasta ecuatie stranie care este teatrul.
Vorbesc de multe ori cu oameni din cartier si cand intreb care este cauza pentru care prezenta lor la spectacole este atat de redusa, de fiecare data, sau, in orice caz, de cele mai multe ori, raspunsul este ca reclama trebuie facuta mai agresiv.
- Ca la detergenti, intreb eu?
- Da, de ce nu, doar si teatrul este o marfa.
Corect cel putin la nivelul conditiei de detergent, dar dincolo de asta?
Lucrurile nu stau in picioare pentru ca, marfa aceasta care se numeste teatru, poate fi mediatizata si ea, se pot face clipuri, se poate spune ca la reclamele acelea stupide : cu alt teatru ajungi aici, dar cu MASCA… Numai ca acolo se practica aceasta modalitate absolut penibila de reclama pentru ca se pleaca de la o constatare clara: este nevoie de detergent pentru ca sa speli rufele. Toata lumea are nevoie, nimeni nu mai spala rufele doar cu apa si izbindu-le de o scandura de lemn sau de o piatra la rau.
De teatru se pare ca nu avem inca nevoie. Daca nu speli rufele te mananca paduchii, daca nu ai cultura esti linistit caci de ea nu se moare si nici probleme grave nu te bantuie. Aceasta este societatea romaneasca, aceea care in proportie de 86% nu merge deloc la teatru, muzee sau concerte. Dar, din reflex, aceeasi populatie sustine ca ar fi nevoie de reclame ca la detergent ca sa umple salile la refuz. Mizeria asta de televiziune a tampit mintile, le-a pervertit, le-a facut sa mearga alturi de cararea fireasca. Strabunicul meu si bunicii mei munceau ca robii toata saptamana, dar duminica isi puneau haine curate si citeau in gradina pentru ca, spuneau ei, sufletul se raceste daca nu-l hranesti cu ce are el nevoie. Hoitului sa-i dai sa manance si sa-l pui la treaba, spuneau ei, in felul lor extrem de direct si de plastic, dar cu sufletul este alta problema, lui nu poti sa-i dai paie ca dobitoacelor.
Misiunea noastra este infioratoare in acest inceput de veac romanesc, pentru ca in 18 ani de democratie am ajuns sa avem magazine pline, luminoase, masini luxoase si mitocanie rara, incultura sublima, prostie crasa. Cu mijloacele cele mai elegante si mai scumpe am calatorit catre o societate fara reguli, fara principii, fara perspective, violenta, suficienta prost crescuta si cu rezistenta crescuta la cultura care incepe sa fie privita ca o boala impotriva careia trebuie sa lupti cu seriozitate. Lupta se duce temeinic, in fata televizorului si cu creierul blocat.
Marfa numita teatru zace pe tarabe si nu intelege nimic din forfoteala miilor de indivizi care se calca in picioare ca sa vada monstruozitatea care se numeste bradul cel mai inalt.
Reclama are foarte multe funcţii şi trebuie să urmărească funcţiile marketingului.
Prin esenta lui, marketingul incearca sa trateze lumea si sa o inteleaga prin problemele, necesitatile, standardele ei de viata.
Pentru a fi eficient, marketingul trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:
1. Nevoile, dorintele si cererea;
2. Produsele;
3. Valoarea, costul si satisfactia;
4. Schimburile, tranzactiile si relatiile;
5. Piata;
6. Marketingul.
De asemenea trebuie să urmărească şi 4 funcţii:
1. Functia de investigare a pietei;
2. Functia de conectare dinamica a intreprinderii la mediul sau extern;
3. Satisfacerea la maximum a nevoilor de consum;
4. Maximizarea eficientei.
La început astfel de lucruri par copilării, dar stabilirea unor liste de iniţiative care să satisfacă cele 10 puncte îşi arată foarte repede roadele.
De exemplu, dacă căutăm să stabilim către cine se adresează teatrul: nevoile, dorintele si cererea.
Şi întrebările se rafinează, cum descoperi nevoia, cam ce ar dori “clientul” şi cum la ce nivel este cererea. Degeaba promovezi acolo unde nu există cerere.
Evident că astfel de studii ar trebui să vină de la Ministerul Culturii.
Am căutat pe site şi nu am văzut autorul la Gemenii. Cumva este vorba despre Carlo Goldoni?
Nu, este o adaptare facuta dupa Goldoni de catre regizorul spectacolului, Modesto Michele Casarin.
Multumesc, am adăugat. Multă lume a reacţionat la “reclama” mea spre Teatrul Masca. Nu ştiu însă dacă chiar i-am urnit din casă. Mai încerc…
Multumesc mult. Pe 21 si 22 organizam Concertul de Craciun al Teatrului Masca. Va fi o editie jazz, cu Tiberian si Maria Raducanu, va fi super, cred ca merita sa fie vazut si ascultat. Incheiem astfel al treilea an al existentei noastre in acest sediu si incepem o noua perioada. Cred ca ar fi interesant sa avem o discutie cu cei cativa care ne-au scris, care au vazut in noi un element interesant. Chiar cred ca am sa provoc o astfel de intalnire. O voi anunta pe site, cine stie poate vom avea norocul sa ne si vedem cativa.