Fotbal si brichete
martie 20, 2008 by malaimare
Nepermis sa aduci fotbalul in aceasta situatie, indiferent cine a facut-o si de ce!
Tara asta este toata intr-o stare de isterie inacceptabila si nu prea mai avem de ce sa ne miram in legatura cu cele intamplate. Radacinile gesturilor de aseara sunt mai adanci si este inutila cautarea “vinovatului”. El, daca va fi depistat, poarta doar vina gestului sau, adevarata vinovatie sta in nepasarea celor care ar fi trebuit sa inteleaga de multa vreme ca democratia nu inseamna liberul arbitru, nu inseamna haos, nu inseamna renuntarea la valorile acreditate de educatia si religia noastra.
Ce au facut in acesti ani scoala, biserica, familia, arta, sportul, pentru ca sa nu se ajunga aici?
Raspunsurile sunt extrem de simple si de revelatorii.
Si totusi, am sa va povestesc o intamplare care poate sa mai indulceasca amarul resimtit aseara de noi toti, suporteri sau sportivi, deopotriva.
Am fost intr-o seara la bazinul de la CLUB in Satul Francez. Am intrat in vestiar unde erau cativa barbati care se imbracau. Intre ei era si Ilie Dumitrescu, pus la patru ace ca intotdeauna. M-a salutat imediat adresandu-mi-se cu :
- Buna seara, maestre! Ce mai faceti?
Nu-mi aduc aminte sa ne fi cunoscut vreodata si totusi, acest om, sportiv si el ca multi altii, a aratat ca a fi fotbalist poate fi egal cu a fi un adevarat gentleman.
Este probabil ca se verifica din nou proverbul cu primavara si cu floarea singurateca, insuficienta pentru a justifica renasterea naturii si a sperantei, dar, mai mult decat oricand, mi-a facut o deosebita placere sa-mi amintesc ca se poate si asa.
Fotbalul a preluat astăzi funcţia gladiatorilor sau a toreadorilor. În România fotbalul a încetat să mai fie un sport, a încetat să mai fie un spectacol, a încetat să fie, în unele cazuri, depăşirea stadiului de meserie în cel de măiestrie, artă. Fotbalul este astăzi reprezentarea subconştientă a bătăii (bătăliei) războinice. Aparent miza este un loc în campionat, aparent vorbim despre Cupa UEFA, Cupa Campionilor, Cupa României, Cupa Intertoto…, spectatorul vine la stadion pentru a vedea un măcel în direct. Cum pe teren nu prea se întâmplă măcelul, el trece în tribune, din tribune pe străzi. Cineva a aruncat o brichetă în capul arbitrului. Astea sunt copilării, cine putea să aibă o asemenea ţintă… cineva a aruncat cu o brichetă în teren şi a nimerit arbitrul. De ce nu se aruncă cu brichete la gimnastică? Pentru că acolo nu este măcel. Dar la fotbal, hochei şi alte sporturi violente prin definiţie, şi spectatorul este violent. Mă întreb de ce conducătorii de cluburi se ceartă între ei şi provoacă şi mai mult incidentele? Poate pentru că vor să fie aşa. În momentul în care miza va fi spectacolul şi nu rezultatul, atunci scena va câştiga în calitate iar tribunele se vor goli de aruncătorii de brichetă.
Radacinile raului sunt adanci dar nu aceasta este problema noastra ci faptul ca ne ocupam doar de corectarea efectului si nu a cauzei.Ne place sa gasim vinovati si nu sa indreptam greseala.Dar ne salveaza faptul ca nu suntem irecuperabili deoarece antidotul raului se afla tot la noi.Ar fi bine sa fim ca japonezii, sa avem o viziune pro-activa a existentei si atunci viata ar fi mai frumoasa.De dimineata sa gandim pozitiv, sa ne gandim la lucrurile bune pe care le avem de facut in ziua respectiva si atunci cu siguranta nu vom putea face rele.
Iar daca vorbim despre institutii, nu prea avem ce vorbi.Scoala face greva, biserica nu se implica,familia nu are timp, arta cere sacrificii iar sportul inseamna fotbal si implicit bani.
Toată lumea se pricepe la fotbal aşa că de ce să nu îmi dau şi eu cu părerea deşi nu am mai fost la un meci pe stadion de când a jucat Jiul cu Rapid, culmea tot cu rapiduleţul se întâmplă toate.
Îmi aduc şi acum aminte de cele cinci fauturi grosolane ale feroviarilor urmate de cinci eliminări şi apoi de întreruperea meciului. Cred că aceea partidă a fost o premieră absolută la noi în fotbal , un exemplu negativ din multe puncte de vedere dar care nu a fost urmată şi de măsuri în consecinţă din partea factorilor de răspundere din federaţie.
Lipsa de reacţie, blândeţea cu care Federaţia de Fodbal tratează cazurile de indisciplină ale unor echipe ar putea să îi îngrijoreze pe toţi oamenii de fotbal.
Cheia se află însă la cei ce investesc în fodbal, ei ar trebui să decidă să se termine cu aranjamentele, cu cumpărarea albitrilor, cu cumpărarea jucătorilor adverşi, etc.
Ideea că poţi fura un joc , te mai şi lauzi cu asta mi se pare nu doar descalificantă dar şi tristă pentru fotbalul românesc.
Este, intr-un anume fel expresia realitatii romanesti. Niste prostovani dau cu piciorul in minge si noi, mai prosti ca ei, ne iluzionam privind, chipurile, la un spectacol care se numeste sportiv si care ne alina osanzele pe care le-am pus pe noi in campul muncii. Numai ca, in loc sa fie ce sunt si actorii, niste vanzatori de iluzii, golanii astia sunt plini de bani, scuipa si injura la vedere ca niste birjari, iar stapanii lor transforma totul intr-o latrina imputita gratie ajutorului neinspirat al televiziunii care isi face un titlu de glorie din a da pe sticla opiniile unor derbedei agramati si inculti cu desavarsire precum Becali si compania.
Corect, fotbalul a incetat de mult sa mai fie un sport in care niste sportivi alearga dupa minge si incearca sa dea gol. A devenit o industrie, in care nu mai conteaza fair-play-ul si regulile, ci doar sa castigi. Odata, de mult, imi placea sa ma uit la meciurile de fotbal. Azi mi se par jalnice cu tot ceea ce inseamna ele: niste mercenari patetici care danseaza asa cum le canta patronul si care nu mai sunt interesati de sportul propriu-zis ci de ceea ce le poate aduce acesta.
Iar oamenii asa zis de fotbal - antrenori, presedinti de cluburi, oameni de la liga , de la federatie - mi se par, marea lor majoritate, niste analfabeti si rasuflati.
Uitandu-ma la ce se intampla in acest fotbal, ma apuca pur si simplu groaza. Stirile sportive de la TV sunt adevarate “recitaluri” cu ce-a mai facut Mutu, cum s-a mai distrat Chivu, ce-a mai zis Becali etc . Intr-un cuvant trist.
L-am auzit pe Tolontan la radio in dimineata urmatoare spunand cam asa : “arbitrul avea tot dreptul sa intrerupa meciul dupa cele intamplate , dar ar fi fost bine sa nu o faca. In plus, recomandarile FIFA spun ca un arbitru sa nu revina in locul cu probleme”. Tot respectul pentru Tolontan, da’ suna putin a Caragiale.
Dupa parerea mea, meciul trebuia intrerupt la prima bricheta. Mai mult, toate sanctiunile din acest sport ar trebui sa respecte aceleasi reguli indiferent de clubul implicat. Fara apeluri care anuleaza aproape total sentinte. In felul acesta, macar s-ar gandi de 2 ori inainte de a face ceva. Poate.
Si eu cred ca sportul, in special fotbalul, a luat-o pe un drum anapoda. Sunt implicati niste derbedei care nu au nimic a face cu spiritul sportiv si practic avem lupte de gladiatori in arena pentru un public idiot si care arde de nerabdare sa vada sange. Pot intelege ca un meci de fotbal poate fi chiar o supapa pentru categoriile suburbane alaturi de care traim din pacate, dar s-a ajuns cam departe si am sentimentul ca devenim o minoritate cu totul insignifianta in propria noastra tara.
Trebuie pus capat, numai ca asta presupune indepartarea toapelor gen Becali. Fara o astfel de curatenie, nu cred ca rezultatele pot avea relevanta, ori fotbalul este unul al afaceristilor si, din pacate, au fost lasati sa-si faca banii cum au stiut ei, iar acum este foarte greu sa le spui sa stea dracului acasa pe purcoiul lor de parale.