Gata
martie 21, 2008 by malaimare
Am terminat OGLINDA.
Intotdeauna cand termin un spectacol devin mai usor, plutesc parca, sunt mai nepasator si toate lucrurile se opresc, inclusiv timpul.
Ce destin va avea acest spectacol?
Cine stie?
L-am mai scos odata si, din diverse cauze, intre care si faptul ca m-au parasit niste actori, l-am parasit si eu, apoi, incapatanandu-ma, l-am reluat, cu alta distributie si de maine o ia din nou la drum. Poate va trai mai mult, poate va trai mai bine. Personajele din spectacol sunt imaginate de mine dupa modele reale, unele vii, altele trecute. Vor trai cu toatele, pentru 70 minute, gratie actorilor, demiurgi ce-si pot permite luxul invierii.
De maine, un prezent care m-a facut sa stau ore in sir la teatru, inglodat in toate treburile pe care le presupune un spectacol, devine trecut si pot sa ma gandesc mai departe, la alte spectacole, la alte clipe astrale cand pot vorbi lucruri nevorbite si pot invia morti care isi recapata sansa de a reveni fie si pentru cateva minute.
De maine am toate drepturile din lume, de vreme ce am scapat de toata apasarea care a fost bucuria de a scoate un spectacol. De maine actorii isi vor intra in drepturi si vor face ceea ce stiu ei, vor trai si vor fi buni si, incet, incet, vor inchide poarta pe care acum o tin deschisa larg cat incape.
Sa ai bafta, spectacol al meu iubit!
Să fie atins de Dumnezeu!
Eu am invitatiile si astept!
Maestre,
mâine seară voi veni la Oglinda…
Te astept cu drag.
In catedrale catolice, tainica lumina se va imparti inmiit indumnezeind sufletul ce-o poarta.E INVIEREA.
La Teatrul Masca vor oficia Actorii. E PREMIERA. Corul de superbi nebuni ,iluminati de bucuria jocului , va calauzi pasii fiecarui spectator spre sine insusi , favorizand INTALNIREA si INVIEREA .
Sper sa fie extraordinar.Am vazut pana acum toate piesele si mi-au placut.Sincer la “Gemenii” nu am vibrat foarte mult.Poate nu inteleg eu comedia venetiana.Dar celelalte,superbe.
Minunat! Marturisesc ca, ma gindesc cu emotie la momentul in care ma voi numara printre spectatori. Bafta!
Salutare, Erland, ma bucur sa te”revad” fie si pe blog. Te astept cu drag la Bucuresti!
Dacă aş regreta ceva de pe vremea împuşcatului ei bine regret vremurile în care puteam merge la spectacolele de teatru în provincie.
Ţin minte că la noi în oraş se perindau lunar trupele de teatru de la Bucureşti sau din altă parte, iar sălile erau arhipline.
În tot cazul mă bucur pentru dumneavoastră şi vă doresc succes la premieră.
Multumesc mult. A mers mai bine chiar decat speram. Spectacolul acesta are o istorie a sa pe care nici nu indraznesc sa o povestesc, dar este extrem de bogata si de profunda. Era cat pe ce sa moara si l-am salvat. Din acest moment sunt teribil de linistit si usurat. Sper sa se bucure de o viata lunga si frumoasa.