Ziua Teatrului
martie 27, 2008 by malaimare
Astazi am rasfoit MAIDANE CU TEATRU, carte pe care am scris-o in 1998. Cateva din gandurile transcrise acolo le voi reitera aici si pentru ca se potrivesc si pentru ca, gratie acestei foarte frumoase zile, le redescopar cu bucurie si oarece uimire.
. Teatrul este o INTALNIRE. Si, ca la orice intalnire, ma duc cu teama de a nu o rata, caci o intalnire nu este un mecanism bine pus la punct. Puntea e subreda. Tu nu ai incredere si stai in umbra protectoare a salii sau in refugiul ocrotitor al multimii, iar Eu, desi sunt un bun profesionist ( ruperea puntii in sine nu m-ar face sa ma prabusesc in hau) umblu cu infinite precautiuni. Si zambesc. Eu traversez Primejdia zambind pentru ca Tu sa ai incredere si sa-mi prinzi mana nadusita de teama, de speranta. Cand, in sfarsit, ne-am intalnit, radem si plangem ca nebunii si apoi ne imprastiem pe la suferintele noastre. Daca cineva ne-ar fi observat de la distanta s-ar fi mirat : “despre ce punte vorbesc astia, despre ce hau, ca nu vad nimic?” Si, poate, nici n-a fost, dar, fara Primejdia asta, resimtita ca o ploaie curgand in noi, degeaba TEATRUL, si n-am putea-o lua maine de la capat.
. Pe mine nu ma intereseaza povestea lui Hamlet. Asta o puteti citi acasa stand comod in fotoliu. Eu desenez imagini care sa va ajute sa va descoperiti propriile imagini. Asa vad eu INTALNIREA!
. Urasc teatrul cel putin cu masura cu care ma detest. Poate ca, din cauza aceasta, nu pot face altceva!
. Imbatranirea are doua defecte majore: ti se ingroasa trupul si ti se ascute mintea. Constati ca nu mai poti sari ca inainte si, totodata, ce idiotenie de neiertat ai facut sarind ca o capra cand, poate, era mai indicat sa gandesti!
. Munciti mai putin si ganditi mai mult! Dar este imposibil, cand a gandi este o truda atat de mare, incat nu exista munca sa o egaleze!
. De cate ori privesc un Chagall ma gandesc la un numar de circ pe care nu l-am facut niciodata: o grasana vrea sa sara in inaltime, se pregateste, isi ia avant, se opreste. O data, a doua oara. Plange. Este incurajata. Plange. I se da o floare. Se intoarce spre stacheta, isi ia avant, alearga, sare, zboara!
. M-am intrebat mereu de ce la carciuma marii actori beau intotdeauna langa cei mai amarati figuranti. Posirca ordinara, alcoolul le arata unora mizeria minciunii pe care o slujesc, iar celorlalti maretia unei minciuni pe care n-o vor sluji niciodata!
. Se vorbeste despre “discurs teatral”. Cutare actor sustine un magistral discurs teatral. El, cutarele actor, sta infipt la rampa si racneste un milion de cuvinte care-mi omoara cheful de viata. Pune-i o masca nevorbitoare si cuvintele vor exploda in el ferfenitandu-l. Pai nu-i tot una sa ma asasinezi pe mine, cu puterea de a muri tu in fiecare clipa!
. Actorul este aidoma unei lacrimi. Se naste din durere sau din bucurie, din prea mare durere sau prea mare bucurie, pentru a impiedica spulberarea trupului si a sufletului, pentru a-l tine in viata intru implinirea tristului sau destin. Gloria lui? Cat sta o lacrima aninata de pleoapa. In rest, durere, chin, patima, sacrificiu. Acesta este actorul teritorului sacru si primejdios. Celalalt nu exista! Celalalt nu ma intereseaza! Celalalt trebuie distrus!
. Mie mi se pare ca a face teatru este o chestiune extrem de simpla: nu ai decat sa urci pe scena si sa fii!
. Am incercat o sarlatanie si pana acum mi-a reusit: un teatru alternativ hranit din chiar bugetul teatrului traditional. Primejdia nu este sa fiu descoperit ci asimilat!
LA MULTI ANI, COLEGI, LA MULTI ANI, SPECTATORI, LA MULTI ANI, PRIETENI!
