Caile Domnului
aprilie 14, 2008 by malaimare
Am o problema medicala si ma aflu la spital, intr-un culoar destul de neospitalier, pe o banca, asteptand un verdict la o investigatie. Din sala de unde iesisem eu se aud scancete de copil. Il intreb pe doctorul care era cu mine despre ce este vorba.
- Un copil de sase luni cu o malformatie congenitala, cred ca trebuie operat cat de curand.
Dupa cateva minute iese o fata tanara tinand in brate un copilas care inca mai scanceste.
Plec din spital cu imaginea aceasta in minte.
A doua zi, in acelasi spital, cu aceleasi probleme, investigatii in ceea ce ma priveste. Intr-un moment de pauza il intreb pe doctor:
- Ati operat copilul acela?
- A, fetita, da.
- Si, ce sanse are.
- Nu stiu cum am putea vorbi de sanse, sau trebuie sa nuantam. Nu va mai putea misca de la brau in jos si nu stiu sa spun daca scapa sau nu.
- Dar despre ce este vorba?
- O malformatie congenitala.
- Si nu a putut fi observata?
- Ba se putea, dar mama, o fata de 17 ani, o proasta, nu a facut nici un control si, mai mult, a hranit-o pana acum cu ciorba, daca poti sa-ti imaginezi.
Acestea sunt faptele carora niste medici extraordinari trebuie sa le faca fata acum.
Cine este de vina? Ce importanta mai are? Ce vina are acel copil, acea farama de viata? De ce a venit pe lume? Ce rascumpara ea, fetita aceea, care nu va cunoaste, daca va apuca sa traiasca, aproape nimic din ceea ce traim noi, ceilalti?
Am privit in ochii doctorului si nu am deslusit decat o imensa tristete, ceva care trada o ura si o disperare infinita.
Impotriva cui?
A lui Dumnezeu?
A oamenilor?
El este doctor si a jurat sa repare, a jurat sa salveze si nimic din ceea ce stie nu crede ca-i poate fi de folos acum. Totul a fost pus la cale cu grija fata de detalii, incluzand si incapatanarea cu care el crede in propriul sau juramant.
Dumnezeu?
El a vrut asta?
Atunci pentru ce?
Ce mesaj vrea sa transmita?
Ma uit in jurul meu si aud glasuri care vorbesc despre ce strazi vor face daca… ce constructii vor gira daca… ce copaci vom sadi daca… ce lapte va curge daca…
Undeva, intre cotloanele unui spital se scrie o drama care ar voi sa fie un avertisment impotriva prostiei, a ignorantei, a neputintei, a disperarii, a …
Intre noi si Dumnezeu, asa cum il percepem noi in acest moment, se asterne o distanta imposibil de inchipuit.
Scancetul fetitei imi rasuna in creier si se inveleste cu tacerea pasloasa din ochii disperati ai doctorului.
Am facut totul pentru a preveni intamplarea aceasta nemiloasa?
Care sunt Caile Domnului?
Oare asa este facut, ca noi sa mergem pe ele fara ca sa avem habar?
Este mult mai simplu şi mai benefic să fi indiferent şi indolent, de aceea populaţia pământul este majoritar apatică la problemele din jurul ei. Acum câţiva ani aş fi fost indignat… acum sunt cu mult mai liniştit. Între timp mi-am dat seama că nu se poate altfel.
Felicitari pentru premiul UNITER!
Caile lui Dumnezeu nu le vom cunoaste deplin niciodata …
Baiatul meu si-a rupt mana cazand de pe trotineta o ruptura cu deplasara e os(daca isi poate cineva imagina…o trotineta sambata acum…)a suferit interventia medicilor sub anestezie generala …2 saptamani va sta acasa cu mana in gips(dreapta)…cine e de vina tata ca a cumparat ?…eu ca l-am lasat in fata blocului(mai fusese si altadata..)…sa dau vina pe Dumnezeu-nici vorba!soarta?…..nu stiu sa raspund-L-am intrebat p Dumnezeu cat ma iubeste si cred ca ma iubeste ca iubeste oamenii -pe toti fara desebire- ca l-a dat p Isus pentru noi…deaceea credem in invierea LUI…..DAR eu am avut de invatat si am de invatat acum, am nevoie de rabdare sa-i dau si lui sa manance dar si la cel mic si uite sa prin suferinta ,prin greseli ,prin “destin” se invata in stil de IOV sa nu-ti pierzi Credinta… In Dumnezeu care exista si in invierea lui Isus…
Multumesc din suflet, Nicole!
Ai dreptate Rose, vin zilele Pastelui cand ne putem gandi mai serios la cat de adevarata si frumoasa vrem sa fie viata fiecaruia dintre noi.
Doar atunci cand suntem printre oamenii simpli vedem adevarata fata a vietii. Viata este cel mai frumos dar. Spunea odata parintele Arsenie Boca, sfantul Ardealului, ca poate de aceea ne da Dumnezeu atatea incercari in aceasta viata, pentru a o pretui dar si pentru a “vedea” cat de minunata este cealalta lume.
Cand suntem sanatosi si avem de toate uitam de ceea ce ne inconjoara, de faptul ca suntem trecatori. Ne certam, ne jignim, incercam sa facem orice pentru a avea bani. Acasa, discutii, la serviciu la fel, muncim pentru niste salarii de mizerie(unii) si uitam ca suntem trecatori, ca va veni o zi in care nu vom mai fi, ziua din care nu ne vom mai trezi niciodata. Adica, omul respectiv nu va mai fi. Dar totusi el merge mai departe, munceste, se cearta, alearga, se roaga de sef sa-i mareasca salariul, etc.
Nu avem decat o viata si de aceea trebuie sa ne-o traim frumos. Dar se poate oare? In jurul fiecaruia este si bine si rau, si frumos si urat,si curat si murdar. Dar noi ce vedem din toate acestea? Daca ne este bine vedem partea frumoasa, daca ne este rau vedem cealalta parte. Asa si dvs. Daca nu mergeati in spital pentru o problema nu ati fi fi stiut despre acel caz. Ati fi mers la teatru sau la parlament , v-ati fi pus pe munca si nu cred ca tocmai la astfel de cazuri v-ati fi gandit. Asa suntem noi oamenii, vedem suferinta doar cand suferim si noi putin. Si sunt atat de multi oameni care sufera!!!!!!!! Oameni bolnavi, fara bani, oameni care nu au ce manca, familii distruse, copii orfani, oameni care nu stiu incotro sa mai mearga.
Mi-as dori sa am un centru al meu, dar de unde bani, unde sa ajut oamenii. Sa stau de vorba cu ei, sa-mi spuna problemele lor si eu sa-i ajut. Sa merg cu ei la spital, sa-i ajut sa-si faca analizele, sa-i ajut sa-si faca dosarele de pensie, sa-i ajut pe copii sa-si gaseasca parintii, si multe altele. Stiu ca sunt astfel de servicii dar activitatea se petrece mai mult in birouri si nu intotdeauna oamenii sunt ajutati, iar personalul lasa uneori de dorit. Pentru ca la baza oricarei profesii sta intai omul, caracterul lui si apoi meseria pe care o are.
As vrea sa sterg toata suferinta dar nu se poate. Mi-e rusine sa mananc ceva pe strada deoarece vad oameni care cersesc pentru o bucata de paine si imi reprosez in gand ca eu am si ei nu.
Cred ca sunt prea trista in acest moment dar ce-ati vazut dvs. in spital eu am vazut de nenumarate ori. Nu mai pot vorbi despre asa ceva acum.
Felicitari pentru premiu. Gala premiile Uniter este un eveniment deosebit.Cat de mult mi-as dori sa fiu si eu macar odata in sala la decernarea premiilor. Am vazut oameni deosebiti si aseara chiar daca au fost si multe absente.
,, Nu judecati , ajutati !,,
,, IUBESTE-TI aproapele ca pe tine insuti,, este un imperativ, nu este conditionat de nimic si nimeni.