Partidul, o inchisoare galanta
aprilie 21, 2008 by malaimare
Un partid este o forma speciala de organizare a unor indivizi care au aproximativ acelasi scop si care decid sa-si uneasca fortele, chiar daca exista anumite disensiuni sau nepotriviri, pentru a si-l atinge. Din acest punct de vedere, partidul poate fi perceput ca un spatiu carceral asumat, in care libertatea capata anumite forme dictate de limitele spatiului. Disciplina de partid, decisa prin intermediul unui act contrasemnat de catre toti - statutul - este una din dimensiunile carcerei individuale si comune pe care fiecare membru si toti impreuna decid sa le respecte. Sigur, in interiorul acestei careceri se stabilesc ierarhii, unii sunt mai liberi decat ceilalti, dar, avand in vedere scopul si beneficiile pe care le aduce indeplinirea sa, lucrurile sunt suportabile.
Din cand in cand exista razvratiri si ele se termina fie in mod amiabil, cei din varful ierahiei inghesuindu-se putin pentru a-i face loc celui care reclama un loc mai caldut “sub soare” fie brutal, cel in cauza fiind aruncat peste bord, ocazie cu care el da neaparat in vileag dimensiunile odioase ale inchisorii si isi clameaza bucuria libertatii.
Fiins atat de bucuros cu libertatea redobandida si-o pune imediat la bataie ducand-o in alta inchisoare unde, daca are putere de negociere se aseaza direct in varf, starnind revolte ale unora care ravneau pentru ei acest post si treaba se ia de la capat.
Atunci, de ce spun “galanta”?
Pentru ca totul este un joc plin de dantelute si vorbe colorate, in care “popor” este un fel de medalie de tinichea foarte frumos lacuita, iar asertiuni precum: interes comunitar, europenizare, mondializare, dezvoltare durabila, nivel de trai, PIB, etc… fireturi ale unei uniforme frumos calcate si care da bine la parada pe care, din cand in cand, membrii celulei o organizeaza ca forma suprema de demonstrare a puterii de a accepta libertatea ca pe un spatiu carceral asumat.
Galanteria aceasta de Ludovic al XIV lea se termina, cel mai adesea, daca cineva priveste catre pantofi, care sunt de obicei maro daca uniforma este albastru sau, daca, Doamne fereste, cineva are nefericita inspiratie de a respira la trecerea paradei, pentru ca, nu-i asa, este vorba totusi de o carcera, in care nu exista masina de spalat si nici vocatia spalatoresei.
Foarte interesant articol. Am să extrag partea de început:
“Un partid este o forma speciala de organizare a unor indivizi care au aproximativ acelasi scop”
Care sunt însă scopurile partidelor din România. Se gândesc partidele cumva la popor, la interesul naţional, la un punct ţintă ideologic, cum ar fi finalitatea unei societăţi superioare populate de un model social care descrie omul perfect adaptat?
Nicidecum. Nu absolutizez, dar, după câte văd eu, obiectivele partidelor din România sunt:
- Să aibă preşedinte de stat
- Să aibă premier şi cât mai mulţi prefecţi
- Să aibă cât mai mulţi primari şi consilieri
- Să aibă preşedinţi de consilii judeţene
- Să aibă cât mai mulţi parlamentari (şi până aici este oarecum normal)
- Să aibă câţi mai mulţi directori
- Să aibă cât mai mulţi patroni şi moguli financiari
- Să distrugă cât mai mult adversarul politic
- Să distrugă ceea ce a construit adversarul politic
- Să aibă o expunere media mai bună ca a adversarului politic
- Să se construiască în partid o reţea de trafic de influenţă
- Structura partidului să nu ameninţe şi să nu comenteze ce spune vârful
…
OK, mai sunt multe, foarte multe. Din păcate, ceea ce ar trebui să fie pe primul loc, adică ideologia partidului, nu se regăseşte decât declarativ în scopul partidului. Câţi membrii de partid ştiu diferenţele ideologice şi pot explica structura socială în varianta unui partid de stânga şi a unui de dreapta. Astfel de lucruri sunt teoretic esenţiale, dar membrii de partid habar nu au ce şi cum. Eu am întrebat foarte mulţi preşedinţi de partide sau membri la vârf ai partidului, care este doctrina de partid a partidului, cartea şi autorul, unde este acea carte a partidului care să fie echivalentul “materialismului dialectic” al comunismului. Paradoxal, dar nimeni nu părea a şti nimic. Cum poate fi constituit un partid politic fără încărcătura politică a unei doctrine politice? Ei, cine poate şti asta. Oricum politica se face după ureche. Întrebarea mea adevărată este alta, pe ce criteriu s-a înscris cineva într-un partid politic dacă nu cel politic? Nu vorbesc aici de membrii care contează, cei de care “se aude”. Aceşti membri mai ştiu câteva principii de bază, după ureche. Vorbesc de cei banali şi mulţi, de la bază. Sunt un cetăţean al României şi doresc să-mi aleg un partid ca să schimb ţara în bine. Convingerile mele sunt că…
Deja aici este o problemă, concluzia mea este că aceşti membri nu se înscriu în partid pentru doctrină ci pentru că sunt simpatizanţi ai unui lider politic sau pentru că au şi ei un interes pe care partidul ar putea să-l rezolve.
Abia aici anormalitatea este la ea acasă şi atunci statutul este mai important decât ideologia. Dar ştiţi de ce este statutul atât de important? Pentru că ţi-l cere la tribunal ca să înscrii partidul. Este evident că partidele schimbă statutul de oricâte ori liderul nu poate să facă ceea ce vrea. De foarte multe ori s-a schimbat statutul pentru că un anumit membru nu putea fi dat afară.
Curentul general este că drepturile filialei să fie încălcate. Nu am să numesc partide, dar au fost schimbări de statut care au tăiat dreptul organizaţiei de bază de a da afară pe respectivul membru pentru a trece decizia la vârf, chiar săptămâna trecută a fost făcută o intervenţie de interpretare a legii la BEC prin care se cerea ca acceptul organizaţiei locale care propune primarul să fie înţeles ca cerinţă minimă, adică dacă vârful partidului vrea alt candidat, să treacă peste organizaţia locală.
Până la urmă totul este o manipulare grosolană, şi a poporul şi a propriilor membrii.
Puşcăria această mai galantă sau mai puţin galantă, mai cochetă sau mai grobiană, este la nivelul întregului glob. Există foarte multă lume care-şi vede de un interes personal în numele unui ideal. Din păcate, primele victime sunt cei care cred cu adevărat în idealuri.
Dupa 18 ani de democratie, inca marea masa a romanilor se mai intreaba daca avem nevoe de partide politice, daca are vreun sens sa mearga o data la patru ani la alegeri, de ce trebue sa fie mai multe partide.
Regimul comunist a creat iluzia ca nu ar fi nevoe decat de un singur partid in care sa intre cei mai buni specialisti, cei mai patrioti, cei mai intelepti si atunci la ce ar mai trebuii un al doilea partid, ar fi numai o risipa de cadre in cel mai bun caz, pentru ca partidul unic atotputernic ar avea grije de toata lumea ar crea o societate superioara in care toti vor fi fericiti.
Din pacate insa omul nu este robot programabil, omul este un animal care are intrese meschine, interesul particular este cel care primeaza iar in masura in care acest interes este satisfacut apare si o doza de altruism mai mare sau mai mica pentru semenul de langa noi.
Sunt cinic dar asta e adevarul, partidele sunt alcatuite din oameni cu ambitii si orgolii uneori nemasurabile, partidele se constitue pentru ca acesti oameni sa acceada la putere iar puterea corupe degeaba asteptam compasiune sau intelegere de la acesti oameni, de buna voe ei nu vor da nimic.
De aceea politicienii primesc un termen limitat, de aceea sunt alegeri o data la patru ani, doar frica politicienilor de a nu mai fi alesi ii determina sa se mai gandeasca si la noi.
Iata de ce alegatorii trebue sa isi faca datoria si sa participe la alegeri, sa ii schimbe pe cei corupti si mincinosi si sa incerce sa ii inlocuiasca cu altii care ar putea chear sa isi tina promisiunile din campania electorala.
Alegerea este dificila pentru ca necesita o buna cunoastere a fiecarui politician, a ideologiei care i-a unit pe acesti candidati dar asta este democratia.
Exista riscul unei alegeri gresite dar el trebue asumat de toata lumea.
Dupa 18 ani de democratie, inca marea masa a romanilor se mai intreaba daca avem nevoe de partide politice, daca are vreun sens sa mearga o data la patru ani la alegeri, de ce trebue sa fie mai multe partide.
Regimul comunist a creat iluzia ca nu ar fi nevoe decat de un singur partid in care sa intre cei mai buni specialisti, cei mai patrioti, cei mai intelepti si atunci la ce ar mai trebuii un al doilea partid, ar fi numai o risipa de cadre in cel mai bun caz, pentru ca partidul unic atotputernic ar avea grije de toata lumea ar crea o societate superioara in care toti vor fi fericiti.
Din pacate insa omul nu este robot programabil, omul este un animal care are intrese meschine, interesul particular este cel care primeaza iar in masura in care acest interes este satisfacut apare si o doza de altruism mai mare sau mai mica pentru semenul de langa noi.
Sunt cinic dar asta e adevarul, partidele sunt alcatuite din oameni cu ambitii si orgolii uneori nemasurabile, partidele se constitue pentru ca acesti oameni sa acceada la putere iar puterea corupe degeaba asteptam compasiune sau intelegere de la acesti oameni, de buna voe ei nu vor da nimic.
De aceea politicienii primesc un termen limitat, de aceea sunt alegeri o data la patru ani, doar frica politicienilor de a nu mai fi alesi ii determina sa se mai gandeasca si la noi.
Iata de ce alegatorii trebue sa isi faca datoria si sa participe la alegeri, sa ii schimbe pe cei corupti si mincinosi si sa incerce sa ii inlocuiasca cu altii care ar putea chear sa isi tina promisiunile din campania electorala.
Alegerea este dificila pentru ca necesita o buna cunoastere a fiecarui politician, a ideologiei care i-a unit pe acesti candidati dar asta este democratia.
Exista riscul unei alegeri gresite dar el trebue asumat de toata lumea.
@ radupress
Ieri l-am auzit pe dl. Emil Hurezeanu afirmând că nu mai există un rol pentru societatea civilă în România pentru că suntem o societate democratică.
O lume în afara partidelor politice, în afara presiunii statului, se numeşte anarhie. Anarhia este şi ea o filosofie onorabilă din rândul filosofiilor politice. Iată deci că nici o politică reprezintă totuşi o politică.
Pentru ca această ideologie să fie cunoscută, ea trebuie mai întâi să existe. Îmi puteţi spune o carte, un link care să conţină ideologia politică a unui partid, oricare ar fi acel partid. Nu mă refer la programul politic sau la programul de guvernare… ci la ideologie, acea demonstraţie filosofică a principiilor care definesc şi deosebesc un partid de alt partid.
Marturisesc ca am scris articolul acesta din plictiseala si nu banuiam ce opinii absolut interesante va starni.
Va multumesc tuturor.
Asa stau lucrurile, din pacate, si, din aceasta cauza, interesul major : “mentinerea la putere” a creat si toate strutocamilele noastre. Liberalii s-au dovedit, la putere, mai darnici decat chiar momentele cele mai risipitoare ale social democratilor, cand lucrurile ar fi trebuit sa stea exact invers. Cand a venit PSD ul la putere, in 2000, am crezut ca tara asta va fi pusa la treaba, macar ca pe vremea santierelor comuniste, caci era de reconstruit o economie facuta zob de puterea imberba de dreapta a lui Emil Constantinescu, dar de unde, a inceput imediat weekendul de joia, luni erau toti beti dupa petreceri, se lucra oarecum marti si miercuri. Asa nu se putea face nimic, decat sa se fure in liniste, pentru ca toti erau la plimbare.
A venit dreapta aceasta la putere si, pentru ca sa se mentina dupa ce orgoliul lui Basescu nu a mai lasat5 viata pentru Alianta, a trebuit sa aduca indirect la putere PSD ul, care s-a trezit (vorba vine) ca poate sa impuna solicitari cand ei nu sunt in stare sa afle daca mai exista sau nu.
Sigur ca statutele contin graunte de doctrina si ca au fost schimbate dupa cum o cereau vremurile, fie ptr a pune botnita teritoriului fie pentru a domoli centrul. Eu personal cred ca descentralizarea deciziei politice este o prostie atat de mare incat va atrage dupa sine desfiintarea acelui partrid - ceea ce se vede la PSD cu ochii liberi.
Daca sunt intrebati, probabil ca cei mai multi membri de partid vor putea da cate un nume de lider marcant care se poate sa fi si scris cate ceva care sa tina loc de ideologie, dar la nici un partid din Romania nu am observat o preocupare cat de mica pentru a se pozitiona in spectrul ideologiei specifice la nivel european si mondial. Cu alte cuvinte noi cu ale noastre, ei cu ale mamelor lor!
ASdevarul este ca am mintit putin la inceput, am scris articolul pentru ca sunt sastisit de atata mediocritate in politica romaneasca de centru drepata ( ca alte orizonturi, dupa cum vedeeti, nu avem).
Rolul societatii civile in democratie este esential din toate punctele de vedere de la relatiile de convietuire dintre oameni la relatiile cu administratia, biserica, puterea.
Gradul de dezvoltare al societatii civile intr-o societate reprezinta un barometru al gradului de democratie din acel stat.
In privinta ideologiilor a principiilor ideologice de dreapta sau de stanga s-au pronuntat filozofii incepand de la Platon si Aristotel si pana in prezent, cu teoria vezi ca stam foarte bine dar practica bat-o vina ne omoara.
Partidele ar trebuii sa aiba o linie ideologica dupa care sa se ghideze, sa isi construiasca platforme politice pe baza acestor ideologii pe care apoi sa o puna in aplicare in programe de guvernare.
O data declarate aceste ideologii, alegatorii ar avea sanse mai mari de a alege in cunostiinta de cauza.
La noi doar PNL are o ideologie dar in conditiile date nu si-o poate pune in aplicare decat partial.
PSD ar trebuii sa aiba o ideologie social-democrata dar in contextul marilor transformari post decembriste a aplicat doar o politica pro domo pentru satisfacerea clientelei sale politice.
@ radupress
Aveţi dreptate când pomeniţi de Platon şi Aristotel. Între timp omenirea a trecut prin conflicte ideologice majore. În plus România se află într-o perioadă post-socialistă în care societatea încă resimte presiunea şi obiceiurile restrictive ale Partidului Comunist, un regres (sau o revenire) prea puţin rezolvat ideologic. Trăim într-o societate care nu-şi cunoaşte legile democratice, nici măcar pe cele care se referă la drepturile sale, sunt cetăţeni care nu au deschis niciodată Codul Muncii, Constituţia României, nicidecum alte legi care sunt de un folos pentru ei. Totul se face după ureche, după cum auzim de la vecinul nostru sau de la un realizator pe la OTV. Chiar şi mulţi oameni care au studii juridice nu par să cunoască prea bine legile. Acest “las-o măi că merge aşa” este dăunător sănătăţii sociale.
Lumea nu mai înjură, nu mai protestează real, stă cuminte şi aşteaptă tramvaiul apoi se înghesuie în el ca într-un staul primitor. De ani de zile Bucureştenii fac acelaşi lucru, se înghesuie în trafic, unii cu maşini de lux. Se înjură unul pe altul, dar nu protestează real şi nici nu renunţă la a mai merge cu maşina.
Ideologia partidelor este necesară chiar şi celor care stau sub umbrela lor.
Să luăm exemplu un partid acum destul de mic, PNŢ-CD. Fără a cunoaşte nici un fel de doctrină, de nicăieri, doar citind numele, te gândeşti că PNŢ-CD ar trebui să apere drepturile ţăranilor implicaţi în agricultură, valorile naţionale pe care românii le poartă de mii de ani, valoarea creştină (şi la ţară se ştie că religia, creştinismul, este înţeles un pic altfel, mai profund) şi valoarea democrată, care este evidentă.
Desigur, în realitate este un pic diferit, dar nu extraordinar de diferit. PNŢ-CD ar trebui însă să ocrotească Ţăranii şi agricultura. Atunci el ar trebui să apere această “felie” socială luptând împotriva celorlalte “felii” sociale. Este doar expresia luptei de clasă. PNŢ-CD nu poate apăra industria, burghezia, este rolul PNL, clasă antagonică cu PNŢ-CD, să apere profesiunile liberale, acumularea profitului, intervenţia minimă a statului asupra mecanismelor economice, să apere libertatea economiei de piaţă, dezvoltarea mediului de afaceri…
Să spunem că apare o problemă, cum ar fi pensiile.
PSD-ul este adeptul statului paternal. El va milita desigur pentru sporirea taxelor pentru a le redistribui acolo unde este mai multă nevoie de ele, asigurând o protecţie socială. Va face apoi un sistem de subvenţie pentru pensionari. În sfârşit v-a oferi condiţii speciale legale, cum ar fi scutirea de TVA. Deci, pentru a mări punctul de pensie, PSD-ul va apela la fonduri exterioare Casei de Pensii sau va mări procentul pe care îl percepe din salarii pentru casa de Pensii.
Ce va face PNL… liberalii vor spune, noi vrem ca statul să intervină minim în viaţa cetăţenilor… noi nu intervenim. Dăm banii direct la Casa de Pensii, ei funcţionează ca asigurări… treaba lor. Dacă chiar nu se descurcă Casa de pensii, ar putea spune, preluăm toţi pensionarii care sunt acum de la buget, dar toţi care vor fi de acum înainte, la asigurări private, şi nu ne mai interesează.
Ce va face PNŢ-CD. Ţărăniştii au o problemă importantă, ţăranii nu prea au pensii. EI trebuie să lucreze la un sistem care să creeze pensii pentru ţărani din nimic. Iată deci că este necesarul de a instituţionaliza statutul de ţăran în România, un fel de legitimaţie în care ai obligaţia producţiei agricole şi obţii în loc o asigurare care să înlocuiască faptul că nu plăteşti taxe din salariu. Cum ţăranul nu poate beneficia de un venit minim garantat, cum este cazul la salariaţi, instituţionalizarea este un pic mai complicată, dar nu imposibilă.
Desigur, am îngroşat un pic pentru a fi evidente diferenţele.
Legea finală, indiferent de cine e la putere şi cine e în opoziţie, trebuie să ţină seama de toate interesele. A spune că eşti la putere şi nu-ţi pasă de ceilalţi, e o mare prostie. Doar nu faci o lege pentru a o schimba cel ce vine după tine, dai o lege pentru 100 de ani. În ziua de astăzi aud din ce în ce mai des, “nu există lege perfectă, orice lege e perfectibilă”. Este penibil, nu poţi arunca legi pe piaţa juridică cu gândul că, dacă nu e bună, cineva o va schimba. O lege trecută prin parlament trebuie să fie pe cât de aproape de perfecţiune se poate. Un partid nu trebuie să reprezinte întregul popor ci chiar domeniul social pe care îl reprezintă ideologic. Cineva mi-a spus, foarte serios, că nu mai este ce a fost odată, adică că liberalii din PNL nu sunt chiar liberali şi, mai ales, chiari naţionali (eu puneam problema colaborării unui partid naţional cu o minoritate naţională) În acest caz, de ce mai există astfel de nume pretenţioase. Ar trebui ca partidele să fie numite după numele preşedintelui. Nimeni nu s-ar mai aştepta ca PSD să aibă doctrină social democrată şi aşa mai departe.
Iată de ce ideologia nu este numai importantă, nu este numai indispensabilă, dar este şi prima condiţie de instituire a partidului.
radupress, înţeleg că aveţi o părere asemănătoare cu a mea. Eu de un an de zile bat la cap toţi liderii politici pentru ca partidele politice să se redefinească doctrinar. Mai cred că dacă insist, civilizat desigur, îndeajuns de mult, vor reface sistemele doctrinare pe chipul şi asemănarea noilor nevoi sociale. Poate că vom trăi să vedem “bătălii” filosofice la televizor şi nu înjurăturile înveninate pe care le vedem astăzi şi, iarăşi poate, membri de partid se vor înscrie în partide pentru că fac parte din “felia” apărată de partidul respectiv, ţăranii la ţărani, burghezii la burghezii, muncitorii la muncitori. Lupta electorală nu va mai avea o miză aşa de mare, pentru că structura socială nu este foarte dinamică, “scorul” se va cunoaşte, cu aproximaţie, de la bun început, exact cum a fost până acum UDMR-ul, se ştia că toţi etnicii maghiari vor vota cu ei. Acum s-au împărţit şi ei.
@ malaimare
Sunt mulţi parlamentari oneşti, care ar dori să schimbe politica românească la valorile sale naturale, din păcate fiecare în parte nu poate face mare lucru. Nu există posibilitatea coagulării acestor oameni? Poate sub forma unui club restrictiv, sau un grup nu foarte public.
Te rug sa imi permiti sa iti spun Bibliotecaru si sa ma adresez la persoana intai dat fiind conditiile de fata.
Deci iti propun sa il contrazicem pe Emil Hurezeanu si sa demonstram ca este nevoe de o societate civila, ca acesta societate civila, din care facem parte si noi, are nevoe sa se intareasca sa exercite o adevarata presiune asupra clasei politice pentru ca aceasta sa actioneze in concordanta cu interesul nostru dar si al ei.
Nu sunt naiv si stiu ca o ideologie nu se poate aplica in actul de conducere al unei societati fara a se tine cont de o multitudine de factori .
Problema se reduce doar la nuante, un partid de dreapta poate avea tendinte spre dreapta in luarea deciziilor , o mai mare incredere in economia de piata care ar putea fi promovata cu mai mult curaj decat un partid de stanga.
Sa avem totusi rabdare, Romania a parcurs un drum lung si greu dar daca ne uitam de unde am plecat si unde suntem azi vom recunoaste ca nu am batut pasul pe loc.
Bineinteles ca mai sunt multe de facut, si unul dintre acestea este si maturizarea vietii politice, de aceea astfel de dialoguri au rolul lor in constientizarea mai ales a tinerei generatii pe directia batatorita de altii in uniunea asta care se construeste in Europa.
Un club care sa mediteze, da, asta cred ca este posibil. Problema este ca acum lucrurile sunt extrem de tensionate si, vrei nu vrei, ele se exprima in fiecare dintre noi. Dar, experienta unora si posiila detasare pe ti-o da chiar varsta ar fi, poate, elementele care ar coagula un astfel de conclav. Cred ca ar fi necesar. Chiar am sa incerc sa propun ideea sa vad cum prinde. Da, cred ca este ceva aici.
Cat priveste societatea civila, va fi foarte greu dupa ce GDSul a redus-o, practic, la solutia unui partid al celor care nu au incaput in partide si care, deandata ce au ajuns acolo unde si-au dorit, si-au dat arama pe fata. Dar trebuie facut tot ce se poate ca sa se netezeasca macar drumul catre adevaratul spirit al societatii civile. Amatorismul functioneaza si aici din plin si nu vad evolutii spectaculoase pe termen scurt.
@ malaimare
Nu e musai mâine… poate aştepta până după alegeri. Cred că este nevoia de un grup de parlamentari ,şi oameni politici în general, care să gândească în sistemul de unităţi de măsură a bunului simţ, un grup cu principiul “Interesul naţional este deasupra interesului de partid”.
De ce spun că este important, pentru că dacă Boc, Geoană, Vadim, Popa şi Tăriceanu se înjură, este benefic să existe oameni în partid care să mai păstreze o legătură civilizată între partide. Nu poate fi acceptată soluţia, aproape generalizată astăzi, votez împotriva a tot ce spune cutare pentru că sunt împotriva lui.
@ radupress
De un an de zile mă chinuiesc să găsesc pe cineva care are puterea organizatorică de a strânge, nu un ONG sau ceva înscris la tribunal, ci o reţea de simpli oameni cu capacităţi intelectuale, capabili să realizeze o iniţiativă legislativă pe care să o depună la parlament. Sunt poate necesari 200 mii de oameni, poate chiar 120 mii judicios împărţiţi în ţară, adică cât pentru un partid rezonabil. Neimplicarea politică este însă esenţială. O astfel de organizaţie ar permite un răspuns rapid al societăţii civile şi ar avea o reprezentare la nivel naţional.
Am o oarecare indoiala in legatura cu “neimplicarea politica”pentru ca, la noi cel putin, lucrul acesta este greu de crezut. Nu neimplicarea este importanta ci capacitatea de a privi cu obiectivitate societatea romaneasca si acest lucru poate fi facut si de catre oameni care cred intr-o doctrina mai mult decat in celelalte. Bunul simt ar putea fi un criteriu suficient pentru a se constitui o asemenea retea. O putem incepe noi, cei care, vad, putem discuta despre niste subiecte intre anumiti parametri care nu ne afecteaza fundamental opiniile proprii. Trebuie insa adusi si profesionisti seriosi ai politicii, chiar daca si ei pot fi suspectati de intelegeri mai mult sau mai putin obiective. In fond, important este sa se discute si sa se decanteze punctul de vedere care intruneste o adeziune confortabila.
Malaimare, Bibliotecaru, aveti dreptate avem nevoe de o societate civilă puternică, de oameni de bun simt, obiectivi din punct de vedere politic, intelectuali dar si oameni simpli cu frica lui Dumnezeu, este pasul ce va cristaliza si va constientiza clasa politica si nu numai.
Relatia dintre institutii, atitudinea fata de arta, cultura, invatamant, educatie au de castigat intr-o societate constienta de sine.
In general societatea civila poate trezii constiinta amortita a romanului poate transforma locuitorul in cetatean responsabil.
Problema ar fi sa incepem. Putem sa ne coagulam noi intr-un colectiv de reflectie pe teme socio - politico etc sau putem gasi deja pe unii care par mai interesanti si sa producem mutatiile din interior.
Cum să spune în popor, cum o fi, să fie.
Îmi amintesc de un documentar englezesc care sublinia că regina, deşi nu are nici un rol efectiv în gestionarea politicii Marii Britanii, toţi gândesc că legile care le dau trebuie să fie şi în asentimentul reginei. Acest lucru înseamnă bunul-simţ, să faci ceea ce trebui mânat de conştiinţă şi nu de obligaţii. Când toată politica românească va fi mânată de conştiinţă, partidul politic la putere nici nu va mai conta, pentru că va fi o siguranţă a lucrului bine făcut oricine ar fi la putere, oricine ar fi în opoziţie.