Veveritele ( Impresii din America – 2 )

Si a fost ziua a doua.

Zi libera ca sa ne venim in fire. Ne venim dar greu. Toti imi spun ca s-au sculat la 4,00, lucru pe care l-am facut si eu, dar am izbutit totusi sa adormim la loc, asa ca astazi suntem in regim normal. Plimbare. Bus sight seeing, vreme frumoasa, soare, cald, muzee. Oameni multi la muzee. Muzeele gratuite, pentru ca acest popor trebuie sa-si faca o istorie, iar istoria o fac oamenii culti asa ca acest popor se cultiva. Ma gandesc la noi, romanii, care ne multumim sa anuntam ca avem 2000 de ani si cultura cat incape. Cultura porumbului poate, dar asta chiar este si mai tanara. Incerc sa adun sumele pe care le castiga muzeele din vanzare de bilete si iese ceva anemic si lipsit de insemnatate chiar si pentru un PIB romanesc din care pot sa fure cat vor dori unii si altii, tot nu-l refacem cu biletele la teatru, concerte si muzee. Asadar ar trebui, fie si pentru un an macar, un proiect national, ” liber la cultura” sau “obligatoriu la cultura”, dupa cum este cazul. Ar trebui, indraznesc sa spun ca este obligatoriu, dar cine sa vada, cine sa inteleaga, cine sa doreasca? Cine? In acest timp americanii ii dau bataie si vin la muzee cu mic cu mare, mai insfaca si ei cate un hamburger, doi, dar tot vad cate ceva si daca vezi iti mai si ramane cate ceva in cap. Lume multa si asta inseamna ceva. Strazile curate, chiar foarte curate. Mai sunt cateva gramezi de zapada dar sunt stranse si duse undeva, iar strazile raman curate, curate. Ma uit dupa un chistoc, un rahat de caine, ceva acolo ca sa ma linisteasca la suflet si la orgoliul romanesc. Nimic. Aici cainii nu factreaba mare, fumatorii nu mai fumeaza, nu trece nimeni pe rosu, nici o flegma pe jos, o plictiseala nebuna.

Undeva pe malul raului o masina neagra, imensa, ne anunta ca este de fapt o expozitie itineranta : “Inmormantarea americana”. Nu am intrat ca eram in bus dar cred ca este vorba despre o expozitie a modurilor americane de a trece dincolo cat mai spectaculos cu putinta. Astia fac bani din orice, iar moartea este un subiect fara egal.

Ajung in Gara Centrala, incerc sa trec printre niste tipi care stateau cam labartati, il ating pe unul care ma si apuca de mana furios si-mi trage o injuratura de-a lor. Ma uit, un negru, dar evident american. Ma linistesc pentru ca iata, au si ei falitii lor. Ce-i drept la muzee se cultiva mai mult albii, ailalti stau prin gari si se enerveaza daca ii atingi cumva caci, fiind minoritari, au dreptul asta, sa se enerveze adica, si il folosesc. Unde am mai vazut eu chestia asta?

Undeva pe sub niste copaci cresc brandusele, iar printre oameni, pe trotuare, pe case, pe strazi, pe crengi, pe spatiile verzi, peste tot alearga veveritele cu niste cozi stufoase si ochi iscoditori. Oamenii se uita la ele dar nu prea atent, au invatat sa convietuiasca. Doar noi ne minunam si nu ne putem impiedica sa ne gandim ca daca unii au mancat lebede, la un necaz ar pune si de-o veverita. Aici chiar ar avea de unde.

Peste toate vine noapte cu oboseala lasata de o zi superba.

Maine jucam ( suntem totusi in turneu, la un festival) asa ca suntem ocupati pana in noapte si, eventual, vom trimite ceva impresii de contact cu publicul.

Buna dimineata tuturor!