Partidul, o inchisoare galanta

Un partid este o forma speciala de organizare a unor indivizi care au aproximativ acelasi scop si care decid sa-si uneasca fortele, chiar daca exista anumite disensiuni sau nepotriviri, pentru a si-l atinge. Din acest punct de vedere, partidul poate fi perceput ca un spatiu carceral asumat, in care libertatea capata anumite forme dictate de limitele spatiului. Disciplina de partid, decisa prin intermediul unui act contrasemnat de catre  toti - statutul - este una din  dimensiunile carcerei individuale si comune pe care fiecare membru si toti impreuna decid sa le respecte. Sigur, in interiorul acestei careceri se stabilesc ierarhii, unii sunt mai liberi decat ceilalti, dar, avand in vedere scopul si beneficiile pe care le aduce indeplinirea sa, lucrurile sunt suportabile.

Din cand in cand exista razvratiri si ele se termina fie in mod amiabil, cei din varful ierahiei inghesuindu-se putin pentru a-i face loc celui care reclama un loc mai caldut “sub soare” fie brutal, cel in cauza fiind aruncat peste bord, ocazie cu care el da neaparat in vileag dimensiunile odioase ale inchisorii si isi clameaza bucuria libertatii.

Fiins atat de bucuros cu libertatea redobandida si-o pune imediat la bataie ducand-o in alta inchisoare unde, daca are putere de negociere se aseaza direct in varf, starnind revolte ale unora care ravneau pentru ei acest post si treaba se ia de la capat.

Atunci, de ce spun “galanta”?

Pentru ca totul este un joc plin de dantelute si vorbe colorate, in care “popor” este un fel de medalie de tinichea foarte frumos lacuita, iar asertiuni precum: interes comunitar, europenizare, mondializare, dezvoltare durabila, nivel de trai, PIB, etc… fireturi ale unei uniforme frumos calcate si care da bine la parada pe care, din cand in cand, membrii celulei o organizeaza ca forma suprema de demonstrare a puterii de a accepta libertatea ca pe un spatiu carceral asumat.

Galanteria aceasta de Ludovic al XIV lea se termina, cel mai adesea, daca cineva priveste catre pantofi, care sunt de obicei maro daca uniforma este albastru sau, daca, Doamne fereste, cineva are nefericita inspiratie de a respira la trecerea paradei, pentru ca, nu-i asa, este vorba totusi de o carcera, in care nu exista masina de spalat si nici vocatia spalatoresei.

O Capitala de galben?

Astazi am fost la lansarea candidatilor PNL pentru sectoarele si Primaria Capitalei.

Mai putin fast decat la PSD si PD-L, mai putin profesionalism in realizarea showului, dar, tocmai din cauza asta mai uman, mai prietenos, si, posibil, tot din acest motiv, unele dintre strigarile candidatilor sunau oarecum distonant. Dar, ceea ce m-a surprins a fost fara doar si poate calitatea celor care erau propusi sa-si ofere candidatura bucurestenilor. Tineri, simpatici, profesionisti extrem de seriosi in meseriile lor, cu rezultate de-a dreptul fantastice in multe cazuri si, in timp ce lucrurile mergeau inainte, ma gandeam ca exista chiar si posibilitatea de a avea o Capitala de galben, una liberala suta la suta, experienta pe care nu am mai incercat-o pana acum. Asta ar obliga mai mult partidul si, este de crezut ca primarii de sectoare nu vor mai fi niste sefi uitati de Centru si ne controlati de nimeni, pentru ca, a avea o intreaga structura colorata in galben presupune o uriasa responsabilitate politica pusa in joc.

Nu cred nici eu in ceea ce scriu, evident, pentru ca unii dintre cei care candideaza de la alte partide sunt la fel de puternici, la fel de tineri si la fel de interesanti, dar nu este mai putin adevarat ca aceasta varianta mi se pare extrem de atragatoare. 

Eu as vota-o cu toata inima, dar eu sunt liberal si asta nu se pune.

Nu stiu daca bucurestenii vor avea ocazia sa aiba o imagine de ansamblu a propunerii liberale, asta tine si de strategia echipei de campanie, dar cred ca n-ar trebui sa rateze o astfel de posibila solutie. 

Lansare blog

Am decis sa lansez un blog al Teatrului Masca - www.teatrulmasca.wordpress.com . 

Poate fi un spatiu in care sa dezbatem o sume de teme teatrale, sa discutam despre experienta unei trupe, despre ceea ce inseamna lumea teatrului, a spectacolului, splendida “meserie” de spectator.

Nu cred ca va avea un succes real de ” casa “, dar nici nu doresc neaparat acest lucru. Se adreseaza oamenilor de teatru sau celor care iubesc atat de mult teatrul incat isi pot permite sa incerce sa intre in meandrele stranii ale acestei profesii.

Din punct de vedere strict pragmatic, avand in vedere ca trebuie sa scriu o carte despre experienta Masca, sper ca materialele care se vor aduna imi vor sluji. Pana la urma, o astfel de dezbatere este si o sansa pe care mi-o ofer pentru a-mi sintetiza ideile, a-mi pune ordine in ganduri si, prin raportarea la ceea ce, eventual, veti scrie, sa-mi verific ipotezele.

Bafta!

Ce doresc bucurestenii?

Nimeni nu pare a fi interesat.

Ma gandesc la partide, pentru ca despre ele am tot vorbit pana acum, chit ca a fost si experienta independentului Vanghelie, victorios la Sectorul V, impotriva propriului partid.

Daca am incerca sa definim profilul celui care este necesar la Primaria Capitalei, vom ajunge la solutii cel putin abstracte si fara atractivitate reala : hotarat, serios, cu carisma, bla, bla, bla.

Daca am incerca sa punem pe tapet ce doresc Bucurestenii, poate ca am putea ajunge mai usor la o definitie.

Circulatie fluenta.

Curatenie.

Siguranta.

Maidanezii.

Transport in comun.

Servicii publice civilizate.

Cersetorii si aurolacii.

Profilul cultural.

Poate mai sunt, dar, cum eu nu candidez la Primaria Capitalei, nu-mi bat capul sa fiu mai destept.

Dar, daca stau si judec doar ceea ce am scris eu aici, ar insemna ca bucurestenii chiar au nevoie de cineva care sa puna nevoile lor deasupra intereselor partidelor, pentru ca este clar, in acest moment, cel putin pentru mine, ca partidele si-au cam pierdut sansa de a-i mai interesa pe bucuresteni.

Atentie, partide politice, nici un gest, nici o fapta nu ramane fara efect, mai devreme sau mai tarziu. Oamenii sunt barometre care reactioneaza absolut corect pentru ca numai ei sunt cei chemati sa suporte, sa plateasca adica, partidele nu iau in discutie decat varianta fireasca a castigului pe termen scurt, mediu si lung. Nimeni din cei care vorbesc in numele partidelor nu mi-a spus, mie, bucurestean, ce face partidul sau reprezentantul sau daca pierde, daca nu ajunge sa fie la inaltimea solicitarilor bucuresteanului.

Oare Bucurestiul sa dea tonul schimbarii de mentalitate?

Se vorbeste pe blogul Corinei Cretu despre aranjamentele partidelor, functie de manevrele de culise de ultima ora. Posibil, nu ma mir, caci venitul Primariei Capitalei nu este unul oarecare si este chiar o prostie sa-l lasi din mana, mai bine il lasi pe Blaga si-l inlocuiesti cu Negoita, mai bine il lasi pe Diaconescu si-l pui la loc pe Oprescu, mai bine… dar la asta partidele chiar se pricep, asta au facut de 18 ani, nu vad de ce ar renunta tocmai acum la singura stiinta pe care chiar o au.

Eu, personal, am o foarte buna impresie despre Orban, despre Blaga, dar cred ca, in batalia pentru Capitala, ei ar fi trebuit sa se bata in primul rand cu propriul partid, pentru ca vor duce in spate nu valorile ci neputintele, mai rau nefericirile propriilor partide. Cand vrei sa fii PRIMAR, inseamna ca esti singurul care intelegi ca, desi, sigur, ai nevoie de sprijinul alor tai, raspunzi in fata tuturor si vrei binele unei comunitati pe care trebuie s-o iubesti si s-o ajuti. Eu nu as accepta triumfalistele sedinte cu steaguri si fulare, absolut penibile, eu, daca as indrazni sa candidez vreodata, as accepta numai daca partidul in care sunt inscris mi-ar acorda sansa si mi-ar cere imperios sa demisionez din randurile sale pentru ca eu as fi singurul care poate sa-si asume cu mana pe Biblie decizia de a uita ideologia partizana si de a ma darui responsabilitatilor comunitare.

Acesta este PRIMARUL. Un mesager al nostru, unul pe care, daca nu-l luam la bataie pentru ca este ticalos, il iubim fara restrictii.

Postul de PRIMAR nu este o trambulina pentru Cotroceni, asta este o prostie uriasa, asta nu inseamna decat sa aduci Bucurestiul la dimensiunea fizica si morala a unui catun nefericit.

Postul de PRIMAR se termina intr-o statuie. Atat. Daca esti un PRIMAR adevarat trebuie sa ajungi statuie, caci dincolo de aceasta functie de SUFLET nu mai exista nimic la care sa merite sa aspiri.

In Bucuresti noi vrem STATUI, domnilor, statui la care sa putem privi cu mandrie si langa care sa punem, fara a fi fortati, un buchetel de flori.

STATUI vrem noi, bucurestenii, nu candidati ai partidelor!

ACTORUL

Am avut sansa sa aud cantand un Stradivarius!

Ascultand, m-am gandit, nu stiu de ce, la “actor“.

Exista o asemanare teribila :

cutia de rezonanta - trupul actorului,

corzile - amintirile de tot felul,

arcusul - mestesugul,

violonistul - vointa de a se autodepasi.

De fapt, un “actor”este un Stradivarius cu violonistul incorporat!

Provocarea Oprescului

Bravo, Doctore!

Spun acest lucru din foarte multe motive.

Intai pentru ca doctorul mi-e simpatic, dar asta nu se pune, e o chestie absolut personala.

Doi, pentru ca le-a dat o palma peste fata aranjeorilor din PSD si mai ales gastii de neicanimeni, Vanghelie, Oprisan, geoana si compania.

Sa ai tu in partid un tip acreditat de niste sondaje ca fiind al mai tare intre toti - Dumnezeu stie de ce, dar se pare ca asa stau lucrurile - si sa-l dai deoparte pentru ca tu, Vanghelie, tu, Oprisan, tu, geoana(observati ca ma tin de cuvant si-l scriu cu litera mica) ai asa creier si asa muschi incat sa zici ca mai bine pierzi decat sa castigi Capitala, cu alte cuvinte, mai bine iti bati joc de bucuresteni aruncand in lupta un tip priceput, eventual, la scrabble, decat unul pe care bucurestenii sa si-l doreasca, inseamna exact asta: aroganta nemasurata fata de alegatorul simplu din acest oras, bataie de joc a unor gainari ordinari, feciori de bani gata sau lopatari de bani furati, dispret profund si slinos fata de spiritul “micului Paris”, care, chiar asa mic cum este el, a avut si are valori cat pentru fratele mai mare si mai stralucitor din Vest.

Asta a facut PSDul aruncandu-l in lupta pe Diaconescu si asta a facut Diaconescu acceptand: si-au batut joc de bucuresteni!

Decizia Doctorului are, insa, si alte urmari, mult mai serioase si mai profunde.

Intai ca nu l-a ascultat pe Iliescu si, cu aceasta - daca nu cumva decizia lui este datorata tocmai lui Iliescu - avem in sfarsit, in zona PSDului, un lider care isi ia soarta in maini. Daca va invinge, va matura tot ce este pe acolo si nu vor avea soarta buna nici Nastase, nici Mitrea si, daca nu cumva decizia lui este totusi urmare a unei istorice hotarari a lui iliescu - nici chiar Iliescu insusi, pentru ca Doctorul este sustinut si manat de la spate de niste tipi care nu se vor mai impiedica de numele mai sus citate. Aici vom vedea doua atitudini clare : unii vor sari sa declare ca il sprijina, altii vor lupta din rasputeri sa nu izbuteasca. Si unii si altii niste idioti. PSD ul nu-l poate face pe Doctor sa castige, dar il poate ajuta sa piarda, are scoala ticalosiei acesteia verificata de cel putin doua ori cu Oprescu si o data cu Nastase, sunt baieti de Oxford la manarie, nu te joci cu ei.

Doi pentru ca Doctorul propune bucuresteanului simplu, dar si celui cu oarecare pretentii, un raspuns fara echivoc: ati vrut vot uninominal, acum aveti ocazia sa spuneti ce ati vrut si cum ati vrut si cat de destepti ati fost, caci aveti candidati ai partidelor pe care le injurati de mama fiecare dintre voi la orice ora din zi si din noapte si aveti un candidat independent care asta v-a spus de cativa ani, ca el vrea sa transforme Capitala in ceea ce este pana la urma Spitalul Municipal - adica o institutie, oricum mai apropiata de modelul celalalt. Votati acum aiurea, stimati gargaristi de politica de maidan, votati dragilor!

Trei pentru ca a candida asa ca in Titanic Vals este doar o chestie literar dramatica, asa ceva nu se exista, Doctorul are in spate oameni care nu urmaresc sa ne invete pe noi ce e bine si ce e rau, au si ei interesele lor firesti si care s-ar putea sa nu se calchieze exact pe ale noastre, mai cu seama ca alde noi, astia care ne tot dam rotunzi si ne dam cu parerea ca in Cismigiu la table, nici nu prea stim ce nevoi avem dincolo de cata benzina bagam si cat potol putem cara in cosnita ca urmare a tichetelor cadou.

Patru pentru ca eu ma intreb la o adica daca nu cumva - sa zicem ca are castig de cauza - Doctorul nu se intoarce la ai lui, nu bate palma cu alde banditii si nu ii ofera lui Iliescu sansa de a continua aiurea o opera care nu-i face cinste, aceea de a repara partidul scofalcitilor bogati pe banii statului. Pentru ca nu este exclus sa o faca, daca tot nu este exclus sa si castige.

Doctorul arunca manusa si il felicit pentru asta.

Intre gainarii de toate culorile si bucurestenii de toate opiniile stau acum reprezentantii partidelor si Oprescu.

Nume mari si nume mici, functie de interese si de respect fata de alegator, si Oprescu, singur, cu mersul lui de baiat de cartier, cu giumbuslucariile lui verbale, dar si cu priceperea lui de doctor la care au apelat multi din cei care il injura pe fata si din cei care se gudura frumos si il injura pe dos.

Ei, domnilor mici parizieni, ia de votati matalicilor, ia de bagati votul colea, verde romaneste, sa iasa ceva de sa ne radem ca nebunii la ciocnit oua de Paste!

Caile Domnului

Am o problema medicala si ma aflu la spital, intr-un culoar destul de neospitalier, pe o banca, asteptand un verdict la o investigatie. Din sala de unde iesisem eu se aud scancete de copil. Il intreb pe doctorul care era cu mine despre ce este vorba.

- Un copil de sase luni cu o malformatie congenitala, cred ca trebuie operat cat de curand.

Dupa cateva minute iese o fata tanara tinand in brate un copilas care inca mai scanceste.

Plec din spital cu imaginea aceasta in minte.

A doua zi, in acelasi spital, cu aceleasi probleme, investigatii in ceea ce ma priveste. Intr-un moment de pauza il intreb pe doctor:

- Ati operat copilul acela?

- A, fetita, da.

- Si, ce sanse are.

- Nu stiu cum am putea vorbi de sanse, sau trebuie sa nuantam. Nu va mai putea misca de la brau in jos si nu stiu sa spun daca scapa sau nu.

- Dar despre ce este vorba?

- O malformatie congenitala.

- Si nu a putut fi observata?

- Ba se putea, dar mama, o fata de 17 ani, o proasta, nu a facut nici un control si, mai mult, a hranit-o pana acum cu ciorba, daca poti sa-ti imaginezi.

Acestea sunt faptele carora niste medici extraordinari trebuie sa le faca fata acum.

Cine este de vina? Ce importanta mai are? Ce vina are acel copil, acea farama de viata? De ce a venit pe lume? Ce rascumpara ea, fetita aceea, care nu va cunoaste, daca va apuca sa traiasca, aproape nimic din ceea ce traim noi, ceilalti?

Am privit in ochii doctorului si nu am deslusit decat o imensa tristete, ceva care trada o ura si o disperare infinita.

Impotriva cui?

A lui Dumnezeu?

A oamenilor?

El este doctor si a jurat sa repare, a jurat sa salveze si nimic din ceea ce stie nu crede ca-i poate fi de folos acum. Totul a fost pus la cale cu grija fata de detalii, incluzand si incapatanarea cu care el crede in propriul sau juramant.

Dumnezeu?

El a vrut asta?

Atunci pentru ce?

Ce mesaj vrea sa transmita?

Ma uit in jurul meu si aud glasuri care vorbesc despre ce strazi vor face daca… ce constructii vor gira daca… ce copaci vom sadi daca… ce lapte va curge daca…

Undeva, intre cotloanele unui spital se scrie o drama care ar voi sa fie un avertisment impotriva prostiei, a ignorantei, a neputintei, a disperarii, a …

Intre noi si Dumnezeu, asa cum il percepem noi in acest moment, se asterne o distanta imposibil de inchipuit.

Scancetul fetitei imi rasuna in creier si se inveleste cu tacerea pasloasa din ochii disperati ai doctorului.

Am facut totul pentru a preveni intamplarea aceasta nemiloasa?

Care sunt Caile Domnului?

Oare asa este facut, ca noi sa mergem pe ele fara ca sa avem habar?

 

Bunicul meu si politica sa externa

Primavara era un moment extrem de important pentru mine, pentru ca eram mereu surprins de logica in continua schimbare pe care bunicul meu o aplica atunci cand decidea ce si cum planteaza in gradina. Il intrebam de fiecare data si, invariabil primeam raspunsul urmator:

- Nepoate, nu poti cultiva in gradina ta tot ceea ce vrei si cum vrei tu, pentru ca gradina ta se invecineaza cu alte gradini si totul este in legatura. Uite, pe ulita noastra eu sunt intre cei cu stare, dar nu sunt cel mai bogat, nici vorba si pentru ca vreau sa traiesc in pace cu toata lumea, trebuie sa tin cont de niste chestii. Iarna stau si ma tot gandesc ce trebuie sa fac si, de bine de rau, ma descurc primavara in asa fel incat sa nu am probleme si sa ma simt bine la mine acasa in legatura clara cu ceilalti. Barabulele nu le pun langa gardul asta ca stiu ca vecinul pune barabule exact acolo si gandacii de Colorado vin si la mine imediat. Vin ei oricum, dar pun eu ceva in gardul ala ca sa-i mai opreasca, apoi pandesc cand stropeste vecinul si stropesc si eu. Nu poti dormi linistit nicio clipa, trebuie sa te uiti peste gard, sa vezi ce fac ceilalti sa faci si tu, asa fel incat sa tragi profit, sa-i lasi si pe ceilalti sa traiasca si la o adica sa poti bea un pahar de vin cu fiecare. Toate chestiile astea le invart in cap iarna mai ales cand am timp si cand si oamenii nu sunt asa de la vedere.

Nu vopsesc casa cand nu trebuie ca lumea se apuca sa vorbeasca aiurea. La o adica ma mai vad cu ei si ma intreb asa singur, in gura mare, oare cand o fi bine sa vopsesc eu ceardacul bunaoara, si deandata il aud pe unul ca el ar vopsi dar nu are parale sa ia vopseaua, si, din punctul meu de vedere e important sa nu vopsesc inaintea lui si tot asa. Pai daca te-ai terzi tu la ora 4 ai vedea ca eu ies primul pe poarta ca am iapa iara ala de peste drum care are armasari iese oleaca mai tarziu ca daca imi vede iapa ii apuca dracii si ne trezim cu carutele rasturnate. Uneori are el treaba mai iute si il astept eu sa plece primul, dar asta este o chestie de discutie intre noi, altminteri ne-am sari in gat unii altora.

- Dar la tine pe ulita nu au fost probleme niciodata?

- Cum sa nu, au fost, dar si asta depinde de puterea omului, daca este mai tare rezolva el, daca nu, mai vorbim noi cu el, il mai convingem. Au fost si oarece batai, dar asta mai rar si, in general nu prea ne place.

Discutia a fost mai lunga si am primit explicatii pentru fiecare leguma, pentru fiecare pom, pentru fiecare strat pus asa si nu altfel. Dar ma duce gandul catre politica externa a Romaniei si ma ingrozesc. Cate strategii sunt alcatuite dupa cercetari atente a situatiei internationale si mai ales a modului in care se misca vecinii  nostri? Cate previziuni sunt pe termen mediu si lung?

In orice caz, bunicul meu a condus casa dupa principiile acestea si a trait bine cu toata lumea si a fost recunoscut ca om important in sat si pe ulita lui, i se cerea parerea si nu s-a certat cu nimeni, niciodata.

Bunicul meu insa era un om inteligent, isi stapanea orgoliile si avea umor, iar in politica interna era sub papuc si norocul lui era ca bunica avea toate datele sa-l tina sub papuc. Asa, Presedintele si Prim Ministrul tarii care era viata bunicilor mei, au putut sa duca ani in sir caruta vietii lor si de acolo am mai invata si eu cate ceva.

Probabil ca oamenii astia care tot conduc Romania asta a noastra nu au avut bunici, sau, mai rau, unul dintre ei a dorit sa fie si presedinte si prim ministru.

Nota

Barabula = cartof

Cu Vanghelie premergator inainte, PSDul s-a lecuit de doctor!

Este cam ca in filme, avem si personaje pozitive si negative si figuranti si roluri mari, dar peste toti si peste toate, il avem pe Vanghelie care, premergator inainte, a devenit strategul partidului, in fata caruia geniile clujene ale sondajelor de opinie, Dancu si Vasile, se inclina cu un discurs pentru care l-as fi pedepsit pe baiatul meu cel mic cu interzicerea la calculator pentru trei luni.

Preocupat de ceva a fost totusi PSDul in acest ultim timp, dar nu de propria-i soarta ci de aceea a lui Oprescu pe care l-a dorit cu tot dinadinsul dat afara din partid, ca pe un semnal ca, in sfarsit, marea curatenie a inceput. Faptul ca s-a pornit de la Oprescu mi se pare normal, avand in vedere ca dintre toti, cel mai rezistent a fost Oprescu. A incercat sa aduca PSDul la conducerea Primariei Capitalei de doua ori, dar partidul i-a spus clar, de la obraz, pe noi nu ne intereseaza primaria asta, in general nu ne intereseaza Capitala, nu prea vrem sa-i sustinem pe intelectuali ( dracu s-o ia de treaba, dar doctorii, oricat de mult am dori noi, pesedistii, sa zicem altfel, tot intelectuali se cheama ca sunt), si, culmea tupeului, mai incearca o data. Ei, acum este prea mult, si-au spus strategii partidului, adica Vanghelie, si l-au adus pe Diaconescu, perdant care rezolva dintr-o lovitura toate problemele principale ale partidului : inlaturarea lui Oprescu, reducerea la tacere a lui Iliescu, urcarea lui Vanghelie pe tronul ganditorilor, renuntarea la cel care ar fi putut conta, fereasca Dumnezeu, in cursa pentru Capitala - este vorba de Mitrea, readucerea in prim plan a unui prostovan notoriu, Oprisan, care da din gura la teve, scrasneste si se stramba si spune niste ticalosii de care el si clanul acestor indivizi din PSD chiar este capabil. La Antena 3 un moderator il intreaba daca nu cumva el si PSDul au o problema din cauza ca doctorul s-ar putea sa candideze independent si acest individ, fabulos de altfel, spune, ca si cum ar fi tras o flegma, ca “nu avem, d,le, nicio problema”, adica mai da-l in ma-sa pe doctorasul asta care nici dupa doua esecuri pe care i le-am izbutit aproape la perfectiune nu se linisteste.

Nica spune ca el, el nu partidul, el, ca el e tartorul, el are in Galati 20.000 de membri, Oprisan la fel, adica au un fel de oaste de stransura pe care o arunca oriunde este nevoie si, zice Oprisan, flegmaind, ca el asa are discursul, cu stupituri, cam ca fotbaliatorii, a venit vremea noastra, a sefilor de filiale si aici trebuie sa-i dau dreptate, alde Geoana, paiata amarata, se crede presedinte, in vreme ce baietii cu flegma, liderii de necontestat ai judetelor, vorba ipochimenului, stupesc spre oricine le sta in cale. Brava, Mitica, bine zisesi, numai nu scrasni asa tare din dinti ca ma sparii.

Problema rolului lui Iliescu dar si al lui Oprescu, era ca si rezolvata de aseara pentru ca Iliescu, asa cum il stiu eu, cred ca l-a sunat pe Oprescu si i-a spus, decat sa rup partidul, mai bine renunt si a renuntat, doar ca, in acest moment, este cu adevarat pierdut si nu prea mai are ce cauta in PSD. Din acest punct de vedere, trebuie sa recunosc ca Vanghelie l-a pus jos si este cu atat mai trist pentru acest imens om politic ca este doborat de unul ca Vanghelie, sau, cine stie, poate ca asa isi ispaseste si partea sa de vina. 

In acest moment PSD ul si-a tinut 100% promisiunea secreta - nu este interesat de Primaria Capitalei - si face tot ceea ce este omeneste posibil pentru aceasta.

Premergator inainte va felicit, domnilor!

PS

Mihalache, am un post la teatru, mai vorbim ca intre prieteni, nu-ti mai bate capul, ca a venit vremea - dupa cum ai auzit - a liderilor de necontestat, ori mata n-ai flegma la furca!

PPS

Ma uit si nu-mi vine sa cred ce privire are Geoana. Gata, din acest moment il scriu cu litera mica!

Copiii

Ora de Cultura

In zilele de 21 si 22 aprilie, copiii sunt invitati la acest proiect special al Teatrului Masca, in timpul caruia ii plimbam prin tot teatrul, mai ales prin cotloanele pe care nu are cum sa le vada publicul si apoi au o ora de antrenament cu actorii nostri. La sfarsitul vizitei la noi, copiii primesc o legitimatie de “prieten al Teatrului Masca” ceea ce le da dreptul la 2 spectacole gratuite pe luna.

In timp ce ma gandesc la cum vom organiza acest moment, ma uit la televizor si, la o emisiune oarecum neimportanta, il aud la telefon pe Dancu vorbind cu elan despre spiritul conectarii la batalia locala, apoi ii vad si ii aud pe unii si pe altii vorbind de parca ar crede ce spun si ma apuca de-adevaratelea cascatul.

Avand in vedere cele de mai sus, prefer sa ma duc la culcare, intai pentru ca sunt satul de prostiile pe care le vad si le aud pe la televiziuni si apoi pentru ca ma pot gandi in liniste la cei mai seriosi oameni de pe pamant, copiii.