Feeds:
Articole
Comentarii

Care este rolul comediei in general?
Care este rolul acesteia astazi?
De ce au atata nevoie romanii de comedie?
Cata tristete ascunde acest adevar!
V-au mintit si va sugereaza sa radeti!
V-au furat si va invita sa fiti veseli!
V-au intristat si va indeamna sa radeti cu lacrimi!
Nu vi se da nimic dar vi se ofera dreptul de a avea nevoie de comedie!
Nu pot sa nu tin seama de nevoia de a rade a spectatorilor mei si le ofer sansa aceasta prin spectacole pe texte fantastice si cu actori dezlantuiti. Comedia erorilor, Sluga la doi stapani, Cand dragostea poarta paslari, Acul cumetrei Gurton, Canarul albastru, Militarul fanfaron, dar va invit sa meditati asupra ideii ca nu exista comedie in afara tristetii. Nu va amagiti ca veti alunga tristetea razand, chiar daca rasul este un panaceu extraordinar. O veti regasi la serviciu, pe strada, acasa, tristetea nu poate fi alungata decat daca o recunoasteti, o descoperiti, o atacati si o distrugeti. Nu puteti face asta fara teatru. Tara in care vin ingerii, Intrusa, Oglinda, Greva sunt spectacole care vorbesc despre tristete, despre mizerie, despre lacrimi, aveti nevoie de ele tocmai pentru ca am tinut cont de nevoia voastra de a rade. Nu le ocoliti caci fara ele rasul nu va mai fi plin, nu va mai fi proteic, nu va mai fi vindecator. Tristetea fiecaruia dintre voi, confruntata cu aceea a personajelor din spectacolele noastre va dezlantui rasul adevarat, acela care te indarjeste sa lupti pentru ca mizeria, nefericirea, tristetea sa nu mai fie posibile, sa nu mai fie permise. Veniti la teatru pentru a rade plangand si incercati sa traiti plangand de atata ras!

Revenire!

Probabil ca nevoia de a comunica ma indeamna sa reiau acest blog dupa ce in prealabil l-am curatat de tot ceea ce a insemnat el mai inainte. Au fost cateva materiale extrem de interesante si de care sunt mandru, multe destul de neinteresante, altele de-a dreptul de aruncat la cos.

Poate nu este doar nevoia de comnicare, la urma urmelor comunic suficient prin spectacolele mele, nu vad de ce as mai face-o si pe blog, trebuie ca este altceva la mijloc,  o nevoie mai parsiva de exhibare, de aratare a faptului ca inca ma consider activ, capabil sa observ si sa propun solutii. In orice caz, conteaza mai putin motivatia, important este ca incerc sa o iau de la capat, ramane de vazut daca voi fi consecvent cu mine insumi, daca voi avea efectiv timpul pentru a fi suficient de prezent ca acest lucru sa conteze

Ce imi propun? In orice caz nu mai sunt interesat sa comentez fenomenul politic pentru ca acesta nu mai este deloc un subiect de interes pentru mine. Cel putin nu atat de partizan si nu atat de disperat ca pana acum. Voi incerca sa ma refer la lucrurile frumoase din viata mea si a celor din jur, pentru ca acestea sunt singurele repere adevarate, singurele lucruri care conteaza cu adevarat sau care ar trebui sa conteze.